În anii 90, atunci când Marius Șumudica juca pentru Rapid, a avut loc un dialog celebru între el și un jurnalist mult mai în vârstă. Ambii se aflau într-o deplasare cu echipa în străinatate. În după-amiaza zilei de dinaintea meciului, cei doi s-au intersectat într-un magazin.
Povestea spune așa. Fostul nostru coleg ar fi ajuns la casa de marcat a magazinului chiar în momentul în care acolo se afla și Marius. Avea în mână un obiect pe care urma să-l achite. S-a uitat la Șumi, apoi la ce ținea în mână și zâmbind i s-a adresat jucătorului: Șumi, m-ajuți! Contrariat, fostul rapidist i-ar fi replicat: „Am și eu copii acasă. Trebuie să le cumpăr lor câte ceva”.
Nu sunt sigur că întâmplarea a avut loc. Pentru că, nu-i așa, sunt situații în care e păcat să lași adevărul să strice o știre care ar putea să producă audiență. Dar nu ăsta e subiectul acestui text. O idee se trage însă de acolo.
În urmă cu o săptămână, CFR a remizat acasă cu Young Boys. Nedrept dacă ne uităm la minutul egalării. Dar corect dacă am urmărit atent evoluția meciului. Elvețienii au stat peste CFR Cluj aproape 80 de minute. Posesia a fost zdrobitor de dezechilibrată în defavoarea românilor.
Și tot atunci, după joc, am făcut o descriere intenționat exagerată. Am spus că mi s-a părut o joacă între doi puști. Și-n hârjoneala lor, cel mai mare a reușit să-i dea pantalonii jos celui mai puțin puternic.
A doua zi am aflat că antrenorul de la CFR s-a supărat. Și cred că din perspectiva lui a avut dreptate. În sensul în care din punct de vedere tactic, CFR Cluj a reușit să stăvilească forța de joc a celor de la Young Boys.
Judecând cumpătat, azi, înaintea meciului final, antrenorul Clujului a scos cât s-a putut dintr-un duel inegal financiar, valoric și statistic. Însă una peste alta imaginea de șoarecele cu pisica rămâne.
Revin la ce cred că s-ar putea întâmpla diseară. Minunile nu sunt apanajul lui Șumudică. Succesul pe care l-a avut până acum a venit mai degrabă din profesionalismul lui, dar mai ales din talentul de speaker.
Din carisma lui. Din felul în care știe să-și motiveze jucătorii.
Știe să se apropie de ei și să-i facă să-și depășească limitele. La CFR are materialul corect pentru ce poate el să gătească. Sunt fotbaliști experimentați, valoroși, care, să nu uităm, și ei la rândul lor au realizat calificări celebre sau au câștigat campionate. Am încredere că diseară, după joc, voi fi certat de antrenorul de la CFR. Și nu numai eu. Toți cei care am criticat jocul echipei în perioada asta. Și-mi doresc să fiu înjurat de la înălțimea unei calificări glorioase, venite dintr-un fotbal sărac și șchiop.
Numai să fie. Vreau o degajare de energii în jocul contra elvețienilor și apoi o descătușare la conferința de presă în stilul Șumudică.
Anul trecut, în ultima etapă a grupelor Europa League, elvețienii le-au furat calificarea celor de la Cluj cu ajutorul arbitrilor. Era minutul 90 când Bălgrădean a fost eliminat incorect pentru proteste și apoi a dictat 11 metri. Așa, Young Boys a egalat scorul la 1 și apoi au căștigat meciul pe un contraatac.
Revenind la întâmplarea de acum 25-30 de ani. Vremurile s-au schimbat, dar și oamenii. Mai mult, între timp, Șumi le-a dat copiilor lui tot ce-au visat. Din munca lui. N-are nicio datorie față de nimeni. Are doar datoria profesională să le facă suporterilor și fotbalului românesc un cadou: calificarea. Și nouă, jurnaliștilor care l-au criticat, sentimentul că acei 80-100 de euro pentru o emisiune, așa cum a spus el, nu-i luăm degeaba. Șumi, m-ajuți!
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER