Vine vârsta când trebuie să ”predai” fotbalul către copii, nepoți, către puștii de 8-12 ani pe care-i ațâță un fior în covârșitoarea ”belea” care ție îți zguduie viața aparent inexplicabil. Și-ți vine să începi cu fotbalul de-acasă. E și prima pornire, dar parcă și o revoltă mută la asediul de CR7 și Messi din Univers. Așa au simțit toți, în locul tău, de generații. Când dai să deschizi gura, înțelegi că e o lume neverosimilă aceea pe care te pregătești să o deschizi prin chinul obiectivității. O căruță cu fantome și invalizi.
Din 1993 până 2023 așa de mult s-a transfigurat fotbalul românesc, pe fondul unei metamorfoze nevrotice la nivel global, că-ți înghiți cuvintele și tragi prelata pe nostalgie ca peste o căruță cu fantome. La tine în gând era altceva, pentru că toate gândurile rămăseseră prinse în senzații și episoade concrete de-atunci. Acum, la ”predare”, te trezești cu un monstru pe care vremea și vremurile l-au schingiuit.
De data asta n-au simțit toți, dinainte, ce simți tu acum. Comunismul se așezase cumva etanș, spun oamenii și cărțile, nu existau nici asupra fotbalului modificări atât de dramatice de la un deceniu la altul cum precum cele prezente. Dar fotbalul românesc din copilăria ta versus fotbalul de azi… aici provocare și ciocnire de lumi!
Și pentru că n-are nimeni răbdare azi să asculte o expunere complexă, când ochii puștiului sar din Insta de pe telefon către youtube-ul din tabletă și în același timp te ceartă că-l ții pe loc din noul sezon de Fortnite, te gândești să începi cu echipele, ca să-l cucerești din prima. Poate-poate pui pauză în mecanica degetului cu care răstoarnă tik-tok-ul. Echipele, da!
Vara lui ’93, Divizia A. A terminat pe 6 o echipă numită Electroputere Craiova. Nu mai există. Sub ea, Sportul Studențesc. Imediat dedesubt, Inter Sibiu. Adio! Metaloglobus de azi ar vrea să devină Sportul. Inter parcă e în L4, refăcută. FC Selena Bacău? Nu mai avem. Progresul București? Nici.
Reșița și Brăila sunt în L3. Departe, greu de explicat. Fix acum se duce acolo și Poli Timișoara. A dispărut Gloria Bistrița, există o echipă a orașului în Liga 3. Te ștergi de transpirație. Trosc-trosc, deja vezi căruța ta cu fantome și invalizi prin sufragerie. Și tik-tok-ul ce repede se mișcă, ce viu!
Hai că mai avem U Cluj, Petrolul Ploiești, vine și Oțelul Galați. Farul Constanța! Bine, Farul are lumina nouă a lui Hagi. O să-ți povestesc. Zici de Brașov? E complicat. Rapidul? Uite, Rapidul de azi, gata, am scăpat! Dinamo e în L2. Steaua? Iar e complicat. Universitatea Craiova? Pff….
Pleci din cameră. Promiți că te-ntorci, dar de fapt te-ascunzi mut pe undeva. Cu telefonul în mână, cum altfel?! Exagerezi, ce, parcă uitasei ce sa întâmplat… Nu uitasei, dar când toate îți vin dintr-o dată, te dezarmează. S-a dus timpul tău, ok. Dar s-a dus și fotbalul tău, așa cum îl știai, așa cum fusese, cu cele mai concrete repere ale lui.
Și dureroasă nu e amiaza ta de bătrân care-și descoperă bătrânețea. Dureros e că din La Liga au dispărut doar Logrones și Real Burgos, celelalte trăiesc fotbal, mai sus sau mai jos, sunt moștenire. Dureros e că din 16 echipe ale Turciei de prim eșalon din ’93, doar vreo patru sunt azi prin L3.
Dureros e că n-ai nimic de ”predat” și stai singur într-o cameră, liniște, iar din vecinii se-aud poveștile echipelor care au făcut, au dres, au trăit, au căzut, au continuat. Și care azi sunt în FIFA 23. Cum ”bați” asta?
Tu încă iubești o căruță cu fantome și invalizi. Dar poți să faci pe cineva să o iubească?
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER