Anii lui Messi, nu banii. Prea mulți și ei

De două-trei zile, poate chiar mai multe, știe toată lumea, ceea ce, oricum, știa toată lumea de încă și mai multe zile: Messi nu va mai juca la Barcelona.

Din când în când, la începutul acestui interval, Messi mai juca,totuși, la Barcelona, în câte o dimineață, ori prin ziare, ba pentru că s-au strâns suporterii, ba că s-a renegociat contractul cu deținătorii drepturilor TV pentru LaLiga, ba că Javier Tebas s-a întâlnit cu Juan Laporta și au căzut de acord că fără Messi nu poate continua fotbalul și, în general, viața, și atunci toată lumea va pune mână de la mână să-i plătească salariul de 24 de milioane de euro pe an, în fine, toată gama de variante imaginabile sau, cel puțin, plauzibile.

Nu mai socotesc câte editoriale, opinii, păreri s-au scris și ați citit până acum, în perioada de la anunțul oficial făcut de club și până la conturarea viitorului traseu al argentinianului. Poate că acum, chiar acum, când scriu și aștept timpul necesar publicării acestui text, Messi a mutat deja.

Ori a fost mutat, mai degrabă. S-a întors la Barcelona, de unde, de fapt, ni se va spune, nu a plecat nicio secundă. Sau a plecat pentru totdeauna, trist că alții dau mai mult, sau, Doamne ferește, disperat că nimeni nu dă nici măcar cât ar fi dat Barcelona dacă Liga din Spania ar fi permis unui club să plătească mai mult decât are venituri, conform variantei oficiale a despărțirii.

Anii lui Messi, nu banii. Prea mulți și ei

Toate acestea s-au comentat deja și e foarte posibil să fie un adevăr în fiecare vorbă. Genialul jucător nu putea trece printr-un astfel de moment al carierei, printr-o cumpănă a vieții atât de importantă și lumea să nu aibă și ea o părere.
Și eu sunt lumea asta. Și dumneavoastră sunteți.

Poate împreună vom reuși să înțelegem. Noi, lumea. Și să răspundem corect la întrebarea care a venit prima, imediat, cu mult înainte de conferința de presă de duminică, de la prânz: de ce, cum Dumnezeului e posibil ca, dacă și Messi a vrut, și Barcelona a vrut, Leo să nu rămână pe Nou Camp?

Simplu, Barcelona nu a vrut. De fapt nu Barcelona, care chiar plânge în aceste zile, ci Juan Laporta. Calculele acestui extrem de puternic om de fotbal, pe partea economică, dar, mai ales, pe partea diabolică, au determinat plecarea lui Leo.

Să vedem acum ce știa Laporta, ca să încercăm să înțelegem de ce a apărut această ruptură și de ce atât de abrupt, de umilitor pentru marele fotbalist al planetei. Cu Messi poți să faci ce vrei, asta știa Laporta. Messi nu e Maradona, să îți pună un oraș, ba chiar o lume în cap. Lui Messi poți să îi alungi, cu un șut în fund, cel mai bun prieten și atacantul cu care s-a înțeles perfect, Luis Suarez, că dă Lionel un burofax și gata, în interval de conversație, de frică, îi trece. Și continuă să tragă la poartă.

Apoi, jonglezi cu banii, dai la presă cât de mult i-ai plătit, spui că sunt vremuri de restriște, apoi, la conferința de presă, îi pui la dispoziție pupitrul, trofeele și setul de batiste. Nu e puțin lucru, Leo! Și acum, hai, du-te! Fugi, Forrest Gump! Aleargă!

Cu Lukaku, 115 milioane de euro, nu sunt vremuri de restriște, la Chelsea, așa cum nu sunt nici pentru Manchester City, 118 milioane pentru Jack Grealish. Dar pentru Paris Saint-Germain ce vremuri sunt? Pentru toate aceste echipe care au în spate adevărate state, ce legi sunt, a înțeles cineva, măcar pentru o secundă ce este, cum și unde se aplică fair-play-ul financiar, cel invocat de Tebas și Laporta pentru La Liga? Dar impus de UEFA? Impus cum? Și cui? Văd chiar că au apărut și voci care spun că Leo ar fi trebuit să joace pe un euro, dacă își iubea clubul.

Sigur că îl iubea și sigur că îl iubește. La fel de sigur e că ar fi jucat pe un euro, dar și acel euro era prea mult. Nu din cauza banilor a plecat Leo Messi, ci din cauza anilor. E aceeași cauză pentru care Guardiola, omul cel mai important din viața lui Messi la Barcelona, s-a grăbit să spună că City nu e interesată de transferul lui Messi. City, adică el, Pep. Care știe și el că e gata.

De ce nici Barcelona, nici City, nici Chelsea? De ce doar PSG? Pentru că Bayern München-Barcelona 8-2, pentru că Barcelona-Juve 0-3, pentru că Barcelona-PSG 1-4, doar în ultimul an. Pentru că, acum două luni, cu trei etape înainte de finalul LaLiga, Barca juca pe Nou Camp cu Atleti.

Cu o victorie ar fi luat titlul, Madridul se încurcase și el, Simeone însă avea nevoie de un egal. A fost 0-0… Cu două etape și mai înainte, când Barcelona ar fi avut prima oară titlul la dispoziție, pierduse acasă cu Granada! 1-2.

Deci anii, nu banii lui Messi dau explicația tuturor faptelor. A împlinit 34, și e limpede pentru cine vrea să vadă că Messi, în afara cavalcadelor cu Eibar, Elche sau Osasuna, nu mai poate susține Barcelona în marile lupte. De la ultima Ligă a Campionilor se vor face șapte ani, iar Laporta a găsit, de mână cu Tebas, soluția: du-te, Leo! La Paris, unde nici vreun campionat nu e, nici întristare, că n-are cum să fie, cu fratele tău Neymar acolo. Și Qatarul e și el cu tine, nu ai de ce să îți faci griji.

Faci doar bani, ce, e rău? Uite că și Don Florentino a scăpat de Don Sergio Ramos tot acolo și tot așa, nici el nu mai putea. Nici el, Don Florentino!

Și asta a fost tot. O plată a lui Laporta, care a dat cu sec. O conferință de presă cu tristețea lui Messi netrucată, înțelegând în ultima clipă de ce s-a terminat astfel.

Da, Leo. Dacă ai fi împlinit, acum două luni, 24 de ani, nu 34, toți, dar absolut toți care îmbracă tricoul Barcelonei azi, ar fi zburat. Orașul ar fi luat foc, sponsorii cei intergalactici și Extratereștrii înșiși ar fi blocat lumea să se mai rotească în jurul axei sale, Zeule! Dar așa, tu, azi, doar cel mai iubit dintre pământeni, du-te! Ți s-a aranjat, ca unui copil mai încet, cum să zic, și plecarea și continuarea! Vin alte vremuri, încercăm altceva. Plângi, Leo, mâine va fi mai rău!

P.S. Într-o discuție, acum mulți ani, cu Ilie Balaci, care vorbea atât de frumos de profesorul Corneliu Andrei Stroe, l-am întrebat pe Marele Blond “ chiar, ce făcea domn’ profesor de îi reușeau toate, Ilie?”
Ilie Balaci a râs și mi-a spus astfel:” Ce făcea? Orice voia! Dar eu făceam tot așa!”

P.S.2. Cât despre povestea cu copiii care iubesc tricourile lui Messi, cât despre fanii de pe tot globul care plâng, rămâne cum s-a stabilit. Nu contează. Se face Superliga și le va trece tuturor.