În general, băiete, mi-a zis acum vreo treizeci de ani un mare ziarist, ferește-te de eroii de Provincie. Nu interesează pe nimeni, dacă vrei să te citească lumea, ține minte, tot Steaua, Dinamo și Rapid sunt temele de bază. Plus Craiova, care însă de mult nu mai înseamnă, cel puțin în fotbal, Provincia, Craiova e deja altceva. Mă rog, și marile nume, Hagi, Lucescu, Nadia, Ilie Năstase. Altfel, mi-a zis marele condei, riști să nu te mai citească prea mulți, ba, mai mult, să nu te mai publice cineva. Pe cine interesează în zilele noastre cine pe cine a învins la Bârlad? Hai să fim serioși!
Să fim serioși, de acord. Tocmai pentru că urmez acest sfat, vreau să spun câteva cuvinte despre cel mai serios om din Liga 1, Marius Croitoru. De câțiva ani antrenorul Botoșaniului se încăpățânează să se bată cu cei mari, cu o echipă care se schimbă fără oprire, ca un caleidoscop, pierzând și adăugând alte și alte culori, într-un oraș aproape indiferent la fotbal, fără tradiție și foarte aproape de cuiul unde se agață harta. Ceea ce înseamnă departe de lumea dezlănțuită din Sud, unde Capitala nu doar că dă ora exactă, dar e crezută chiar și atunci când o dă greșit.
Și atunci, ce să faci la Botoșani? Te-ai duce să trăiești acolo, în cea mai săracă zonă a Uniunii Europene? Să construiești o echipă de fotbal acolo unde fotbalul e, sufletește simțind, mult mai puțin decât mănăstirea Vorona? Să îți închipui că de-acolo o să te bați cu Hagi, cu Universitatea Craiova și cu FCSB, cu CFR Cluj și cu Rapid? Chiar așa?
Da, chiar așa! Acest foarte tânăr antrenor, nici măcar charismatic, ci mai degrabă unul care nu trece ecranul, cum se spune în televiziune, nici prea norocos, nici întotdeauna înțeles, nu doar că se bate cu numele mari, dar, de regulă, le învinge, le tot învinge, de câțiva ani. Acolo unde e el se întâmplă întotdeauna ceva și poate că am ști mai multe dacă ar fi lăsat să și vorbească despre lucrurile pe care le face.
Dar cu societatea atât de academică din România, o țară pe care o știm din experiența proprie și ale cărei rigori sunt mai presus de orice bănuială, nu se glumește, nu-i așa?Cum toate sunt excepționale în litera legii la noi, uite că tânărul antrenor nu are voie să vorbească, nu poate veni la conferințele de presă și, în general, i se interzic multe.
Marius Croitoru are 40 de ani și, într-o foarte scurtă perioadă, a gândit ceva despre fotbal. A inventat niște nume, a adus pariuri pierdute de alții și le-a câștigat, a promovat și lansat către loturile naționale un număr important de jucători, iar acum, după ce a învins campioana în meci direct, s-a agățat în trena acesteia și s-a fixat pe locul doi în clasament. Nu știm ce crede despre toată această situație, pentru că nu e lăsat să spună nimic, dar îmi închipui că are în minte ideea de a se bate pentru campionat.
Nu e singurul, din fericire. Am mai spus-o, dacă fotbalul românesc are o șansă, ea vine dinspre banca tehnică. Edi Iordănescu, Laurențiu Reghecampf, Dan Petrescu, Laszlo Balint, Liviu Ciobotariu, Emil Săndoi, Leo Grozavu și, mai cu seamă, Gică Hagi, au adus în acești ani gri ai fotbalului nostru, ideea de reformă, credința și speranța pe principiul că vom fi ce-am fost, ba mai mult decât atât, știți citatul din Petru Rareș.
Între ei, Marius Croitoru e cel mai tânăr și cel mai aproape de o mare miză. Dacă pentru Gică Hagi, Edi Iordănescu, Dan Petrescu sau Laurențiu Reghecampf, titlul ar fi o confirmare, cu toții l-au mai luat, pentru Marius Croitoru sau Gyussy Balint ar fi nu doar o premieră, ci chiar un miracol. Măcar Balint are tradiția unui mare club ca armă, un public cum nici În Premier League nu prea găsești, un stadion și un oraș care respiră fotbal, ba chiar și o altă experiență, mai îndelungată și mai variată.
Croitoru nu are nimic din toate aceste pârghii. Nu a fost vreun mare jucător, nu are nume, nu are titluri, nu are nici măcar voie să spună ceva. Are un patron însă care a avut fler și inteligența de a lăsa fotbalul pe mâna unui profesionist fără studii, înțelegând că schemele din carte existau de mult în mintea acestui tânăr în trening. Despre care Hagi spunea, acum vreo doi ani, după un 2-2 (sau 3-3 ? Uite că nu mai țin minte!), la Ovidiu, că e singurul adversar care i-a contracarat niște mutări gândite pe parcursul meciului. Iar Hagi o spunea cu bucuria celui mare, încântat că are cu cine se pune!
Nu știu ce gândește Federația și prea puțin mă interesează, pe acest caz. Mi-aș dori să înțeleagă că astfel de antrenori sunt rari, nici măcar nu am chef să mai amintesc de dispensele de la regulă pentru Rădoi sau Mutu. Doar să înțeleagă ceva din ce există deja, nu din ce-o fi predictibil! Dacă o mai fi ceva.
Croitoru nu deține nimic în afară de propria lui minte. Nici măcar un stadion nou, ca toți ceilalți. Nici trecut, nici glorie, nici nume, nici jucători aduși cu bani mulți, ba, dimpotrivă, a crezut el în unii ieftini, pe care alții au dat apoi o grămadă de bani.
Nu știu ce e cu el altfel, dar echipa lui, montată, după niște planuri personale, joacă excepțional, de cele mai multe ori. La Craiova a avut noroc, a fost salvată de portar, alteori a avut neșansă, cum a fost cu Rapid, dar Croitoru, în treningul lui întins la maxim, a lăsat impresia că echilibrează și aceste fluctuații de destin. Doar că nu știu ce Comisie, cu nu știu care Comisari, nu-l lasă să povestească măcar un pic din ce se întâmplă în locul unde, de regulă, nu se întâmpla nimic.
Dar, dragi comisari, dacă la vară moldoveanul acesta cu mâna la gură ia titlul? Ce ne facem? Eu zic să-l interzicem, cu totul, de pe acum!
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER