Un argentinian este și va rămâne cel mai mare fotbalist din istorie. Diego Armando Maradona nu va putea fi egalat pentru simplul motiv că fotbalul de artă nu se va mai întoarce la noi, așa cum nici The Beatles, nici Mozart nu se vor mai naște încă o dată. Alt argentinian e, și nu de ieri, de azi, cel mai bun din lume, Leo Messi. Înaintea lor, un altul, mare de tot, cel mai și cel mai, al celei mai mari echipe a tuturor vremurilor, Alfredo di Stefano.
De ceva vreme, Madridul nu mai este însă doar al echipei urmașilor lui Di Stefano. Încă un argentinian a apărut acolo, acum nici 10 ani, ca antrenor. Mai fusese, acum mai bine de un sfert de veac, ca tânăr jucător. Așa cucerise eventul, “el doblete”, cum spun spaniolii, apoi făcuse carieră în Italia, la Inter și Lazio, ca să întoarcă iar pe Vicente Calderon. Se numește Diego Pablo Simeone, iar cei care îl iubesc îi spun, mai puțin complicat, El Cholo.
A semnat cu Atletico în decembrie 2011, venind de acasă, de la Racing Buenos Aires și, în tot acest timp, a devenit cel mai bun antrenor din istorie al celor supranumiți “los indios”. Opt trofee, ultimul obținut sâmbătă seară, titlul în La Liga, al doilea ca antrenor, după cel din 2014, al unsprezecelea al clubului în alb-roșu și puțin albastru.
Cholo Simeone e însă o poveste dincolo de toate cifrele și culorile. De altfel, el se îmbracă în negru din cap până în picioare, întotdeauna, un omagiu adus unui mare personaj sud-american de acum peste o sută de ani.
Și iată cum începe povestea acestui om care a împărțit vestiarul cu Maradona atât la națională, pentru care a jucat de 106 ori, cât și la Sevilla, pentru un an.
“Eram cu băiatul cel mic, Giuliano, îl duceam la școală, și am întârziat. Obiceiul era să se închidă porțile, până la pauză. Am intrat vizavi, într-o cofetărie, am luat o cafea, pentru el un croissant. A sunat telefonul, număr de Europa. Cine să fie? Miguel Angel Gil Marin.
Tatăl lui, Jesus Gil, mă adusese la Atletico, în 94. Dacă vreau să antrenez pe Atleti. Cât timp de gândire am? Două ore. Am închis și Giuliano a văzut că aveam altă privire. Ce e, papa? Îi spun și el, foarte sigur, papa, adică să te lupți cu Messi și cu Ronaldo? Cu Real și cu Barca? Da. Păi și ce mai aștepți?!”
De ziua lui Giuliano, 18 decembrie 2011, Cholo semnează. Atleti e pe 12. Giuliano are 9 ani. Acel campionat Atleti îl termină pe 5, e singurul în care nu prinde loc în Champions. Primul trofeu, Europa League, la București. Apoi, Cupa Spaniei, Supercupa Europei, unde Falcao o zdrobește pe Chelsea. Dar Falcao trebuie să plece, e nevoie de bani.
Finală de Champions, la Lisabona, Madridul egalează în ultima secundă, Sergio Ramos. Apoi, în prelungiri, Atleti cedează. Cu zece zile înainte, luase titlul, remiză, 1-1, pe Nou Camp, în ultima etapă. Gol Godin, cel care deschisese scorul și pe Da Luz.
Diego Costa trebuie vândut și el, la Chelsea, acolo unde se întoarce și Courtois. Campionii, în cei mai buni ani din istorie pentru Madrid și Barca, sunt, însă, plăpumarii lui. Fără Messi, fără Ronaldo, fără miliarde.
Altă finală de Champions, la Milano, pe stadionul lui, cândva, gol din ofsaid pentru Madrid, Griezmann ratează penalty. Bară. Tot în bară trage și Juanfran, ultimul din serie, fusese 1-1, după prelungiri. În semifinale eliminase Bayernul lui Guardiola.
Banii se strâng, îi aduce el, din premiile Ligii Campionilor, din vânzări de jucători. Acum sunt, chiar și pentru un stadion nou, fabulos, statutul lui Atleti e altul în Spania și în Europa. Gil Marin îi oferă cel mai mare contract din lume pentru un antrenor de fotbal. 41,3 milioane de euro pe an. Mai puțin de 10 la sută din profitul pe care Atleti îl înregistrase de la acel telefon din cofetărie. Indienii câștigă, în 2018, Europa League și apoi Supercupa Europei, 4-2 cu Real Madrid. Lucas Hernandez și Griezmann devin campioni mondiali, în Rusia, Cholo e, în sfârșit, liniștit, clubul nu mai trebuie să vândă pentru a rezista. Și Simeone schimbă generația, convins că poate face o nouă echipă bună. În jurul lui Griezmann, cu Lucas, cu Rodri, juniorul lor, revenit din împrumut, cu Thomas, cel mai bun fotbalist al Africii.
Poate face o echipă nouă, rapid. Godin, el capitan, are 34 de ani, pleacă la Inter, Juanfran și Filipe Luis au și ei ani mulți, pleacă în Brazilia. Diego Costa, întors de la Chelsea, e departe de cel care a plecat. Face o nouă echipă? Face, dar nu cu ei. Acum Atleti nu mai trebuie să vândă, dar giganții vin și o curăță. City pune în cont 70 de milioane și îl ia pe Rodri. Bayern pune 80 și îl duce pe Lucas la München. Barca pune 120 de milioane și îl ia pe Griezmann. Arsenal pune 50 și îl transferă pe Thomas. Până și secundul lui, de-o viață, pleacă acasă, în Argentina, vrea să fie principal și German Burgas e acum la Newells Old Boys.
Cholo continuă să creadă. El și “la aficion”. Partido a partido. Meci cu meci. Vorbele lui sunt pe pereții de pe Metropolitano. “Si se trabaja y se cree, se puede!”
Dacă se muncește și se crede, se poate! Cu Koke, cu Saul, cu Suarez, cu Oblak.
Cholo Simeone. Un argentinian la fel de mare ca uriașii argentinieni. El Cholo. El Zorro.
El mejor entrenador del Mundo. Mai e nevoie de traducere?