Mai mult ca perfectul simplu
Nu se ştie – şi până la urmă prea puţin contează – dacă Eugen Neagoe a aflat că Maxim Gorki a scris cândva „Universităţile mele”. Cu un alt conţinut între coperte, titlul poate fi împrumutat bine mersi, măcar ca traseu de navetă studenţească, de actualul antrenor al… al cui? Al Universităţii Cluj? Al Universităţii Craiova? Al niciuneia? Al ambelor? (Dar dacă mai vine cineva cu o ofertă în ultima clipă?) Şi până la urmă, prin ce se recomandă Eugen Neagoe, altminteri un om decent şi cumsecade, pentru a fi disputat cu atâta dârzenie de două echipe? Care-i sunt rezultatele, unde trebuie căutate luminile palmaresului său de tehnician? În obţinerea unui loc de playoff cu Sepsi. Acolo. Şi nicăieri altundeva, câtă vreme postura de secund al lui Victor Piţurcă n-a însemnat câtuşi de puţin o îngroşare de contur.
Dacă n-a avut rezultatele scontate la Cluj (şi nu le-a avut), e bine totuşi că Neagoe şi-a pus la treabă vocea de tenor şi a cântat fără poticneli aria lipsei de cavalerism. Entuziasmul lui la contactul cu Ardealul s-a fisurat după primele înfrângeri şi chiar l-a făcut să ameninţe cu represalii în trecutul apropiat. Mai precis, după eşecul de la Sfântu Gheorghe, când antrenorul a rotit indignat sabia dreptăţii şi a arătat cu vârful ei spre o treime din lotul Universităţii, vestindu-le împricinaţilor iminenţa surghiunului. Pedeapsa n-a fost aplicată, fiindcă între timp Neagoe a ciulit urechea la cântecul ademenitor al Circelor din Oltenia. Şi cum Neagoe nu e Ulise, să se lege de catarg ca să reziste tentaţiei, rămâne de văzut cât de comod se va simţi pe o bancă tehnică de pe care Mirel Rădoi (oltean şi el, de altfel) a fost trimis la plimbare după ce a exclus din lot patru jucători, nu opt-nouă, cum îşi propusese fostul (probabil) antrenor al Clujului.
Nu miroase deloc a liliac şi cafea proaspătă povestea acestei mutări. Miroase mult mai urât. Dar nici măcar asta nu e important, ci felul în care, condamnându-i pe patronii discreţionari pentru abuzul de putere, unii antrenori abuzează la rându-le de vechea vorbă după care „dragoste cu de-a sila nu se poate face”. E drept, nu se poate, dar asta nu-l disculpă pe Eugen Neagoe, care pleacă de la Universitatea Cluj după ce lotul a fost completat şi restructurat conform propriilor lui planuri şi dorinţe. Contează chiar atât de puţin contractul şi cuvântul? Pe scurt, da. Puţin spre deloc. Contează chiar atât de puţin principiile? O, sfântă naivitate romantică. Principii? Ce-s alea? Şi la ce-or fi bune? Cumperi ceva din piaţă cu principii în loc de bani? Nu? Atunci, să schimbăm subiectul.
Editorial Radu Paraschivescu: Mai mult ca perfectul simplu
Aşa să fie, mai cu seamă că şi antrenorii se schimbă. Neagoe merge (până la proba contrarie) la Craiova, unde se pregăteşte de întâlnirea cu un patron care a mazilit deja trei inşi într-o jumătate de sezon regulat. La Universitatea Cluj se spune c-ar veni Ioan Ovidiu Sabău. Un jucător fascinant cu trei decenii şi jumătate în urmă şi totodată un antrenor care n-a mai stat pe bancă de opt ani. Ţineţi minte ce corală a indignării a însoţit numirea lui Christoph Daum ca selecţioner al României? Printre altele, fiindcă omul lipsise din peisaj trei ani. Trei, nu opt. Sabău e de-ai casei, iar în albumul lui cu amintiri poveştile Universităţii Cluj se împletesc cu dubla Poli Timişoara-Şahtior. Dar, Dumnezeule, opt ani de absenţă? Să fie oare atât de simplă reinserţia într-un fotbal căruia nu-i cunoşti toate cotloanele nici dacă stai pe margine vreme de trei luni?
Sosind la Cluj, Eugen Neagoe apucase să declare că totul – atmosfera, publicul, conducerea administrativă – era aproape perfect. Lipseau doar rezultatele, care urmau să vină sub conducerea lui. Neagoe se deplasează dinspre locul perfect spre locul mai mult ca perfect, căci, nu-i aşa?, Universitatea Craiova e mult peste Universitatea Cluj ca nivel de valoare şi exigenţă. Şi cum Craiova e inima Olteniei, se cheamă că Neagoe va vorbi în acel timp gramatical pe care l-a inventat însuşi destinul lui de antrenor-turist: mai mult ca perfectul simplu. Şi fiindcă fotbalul are micile sau marile lui ironii, să ne amintim că teribilul episod medical de care a avut parte Neagoe ca antrenor al lui Dinamo a fost la un meci cu Universitatea Craiova. Poate cineva să dea relaţii despre starea inimii lui Eugen Neagoe înainte de întâlnirea cu Mihai Rotaru şi cu turbioanele din vestiarul Universităţii?