Apostol Boloca
Scriitura unei știri a suferit mutații genetice importante odată cu apariția media online. În era Gutenberg scriai o știre care trebuia să răspundă la celebrele întrebări ”The Five Ws”, adică ”Who”, ”What”, ”When”, ”Where”, ”Why”, la care mai adăugai și un ”H” de la ”How”. De obicei, informația era livrată sub forma unei piramide: în vârf, adică în primele două-trei paragrafe, aveai concentrată toată informația esențială. Apoi, intrai în detalii.
Editorial Vali Moraru! Apostol Boloca
Lucrurile stau diferit online, unde logica scrierii clasice este fracturată iremediabil de algoritmi și de interesul de a păstra cititorul cât mai mult timp pe cât mai multe pagini. Așa asistăm la scriituri mutante din care aflăm ”Who” abia pe la mijlocul știrii. Până acolo, se păstrează un pseudo-suspans: în titlu aflăm doar că e, de exemplu, un star din Anglia care a făcut o minunăție pe o insulă exotică, după care dăm click și, din primele paragrafe, nu mai aflăm nimic esențial, doar înflorituri stângace pe aceeași temă.
După ce suntem ”updatați” cu toate lucrurile neimportante despre personaj, aflăm, în sfârșit, că e vorba despre Cutare. Care a zis ceva pe acea insulă sau care a fost surprins privind galeș la o influenceriță.
Deja mutilată de regulile scrise și nescrise ale traficului online, știrea de fotbal de pe la noi a suferit în ultima vreme mutații genetice suplimentare și specifice. De când avem un fotbal mic și fotbaliști asemenea, știrile despre transferuri s-au transformat din ”X ar putea ajunge la echipa Y” (în care X este o vedetă de-a noastră, iar Y este o echipă medie dintr-un campionat decent de afară) în ”Șansă imensă pentru X! Dacă Y îl vinde pe Z (unde Z este un jucător străin care a confirmat deja și care are o ofertă de la un club mult mai mare ca Z), X ar putea deveni opțiunea lui Y de a-l înlocui pe Z!”
Retina ne e asediată de știri în care ai noștri pot fi monedă de schimb pentru ”deal”-uri mult mai mari, pot pleca împrumut ca să dea probe vreme de șase luni sau un an, pot fi interesanți doar pentru zone exotice și nici măcar acolo nu confirmă. Numărăm pe degetele de la o singură mână cazurile de fotbaliști români care pleacă afară pentru că sunt apreciați cu adevărat pentru valoarea lor. Mai tăiem câteva degete de la aceeași mână ca să vedem câți fotbaliști români au plecat undeva, afară, au confirmat acolo și alte cluburi, mai mari, se bat în a-i oferta.
Povestea de succes – afirmarea pe plan intern, transferul afară, banii încasați de clubul român, confirmarea la noua echipă, plecarea la alt club de afară cu o alonjă superioară, suma de bani mai mare încasată de echipa din străinătate – care să mulțumească pe toată lumea de pe acest traseu ascendent este inexistentă în fotbalul românesc al ultimilor ani.
Motiv pentru care măcar o sprânceană ți se ridică atunci când afli că un fotbalist român va fi cumpărat de Sassuolo după un sezon excelent la Frosinone. A jucat în Serie B, a promovat în Serie A și acum, incredibil, o altă echipă de Serie A și-l dorește în curte. Ba chiar ar fi dispusă să și plătească, unii spun 6 milioane plus doi jucători, alții susțin că suma ar fi pe la 7-8 milioane.
Românul nostru are 24 de ani, cu unul mai puțin decât Florinel Coman, cel încă pierdut pe la jumătatea drumului dintre reperele ”mare speranță” și ”mare dezamăgire”. Spre deosebire de Coman, mai sus amintitul nu a luat vreun titlu în România la 19 ani, n-a prins vreo semifinală europeană de tineret. Dimpotrivă, până pe la 20 de ani a fost anonim prin ligile inferioare italiene. Noroc cu un manager care l-a luat la ochi și l-a adus în Serie B, unde a confirmat încrederea. Iar acum se pregătește de aventură în Serie A, acolo unde nu au acces deocamdată Man și Mihăilă, ultimul fiind eroul naționalei la ultima bătălie, cea cu Elveția.
„Domnul Boloca a fost convocat de Mancini la acel trial la care era să fie prezent și Compagno”
Cine este acest român și cum se face că iese din matricea negativă a ultimilor ani? Este Daniel Boloca. De care nu auzisem mai nimic până anul trecut. Una dintre explicațiile ascensiunii sale poate fi că nu prea e român. E mai mult italian.
O altă explicație ar fi că nu a crescut ca fotbalist pe aici pe la noi. Nu l-a umflat nimeni, nu l-a luat nimeni în balon pe la televizor. Nu-l cunosc, o fi avut și el momente de răscruce, mai ales când anii treceau și el nu mai făcea pasul în fotbalul profesionist. Dar traseul lui arată că a muncit și că a avut o calitate rară pe la noi: perseverența.
Cum aria de selecție, ni se spune, este din ce în ce mai restrânsă, de ce nu-l avem pe domnul Boloca la lotul național? Poate că nu are cota lui Drăgușin, n-a fost pe la Juventus, doar pe la Fossano (what?), dar Boloca a promovat în Serie A din postura de campion al Serie B. Chiar, de ce nu e la națională?
Păi, să ne amintim! Edi Iordănescu l-a convocat anul trecut la ultimele meciuri din Liga Națiunilor, atunci când locul 4 nu mai putea să ni-l ia nimeni. Motiv pentru care nu a fost trimis pe teren nici măcar 5 minute, miza era prea mare. Boloca revine la lot în noiembrie 2022 pentru cele două meciuri amicale. Prinde debutul contra Sloveniei, 1-2, înlocuindu-l pe Răzvan Marin în minutul 84. După care rămâne deoparte la prestigioasa victorie împotriva Moldovei (ar fi vrut și Polonia să bată la Chișinău!).
Moment în care Boloca își exprimă nemulțumirea. Se aude că s-ar fi simțit stingher la lot pentru că nu stăpânește bine limba. Probabil că au mai fost și alte motive de stinghereală, dar a preferat să se refere doar la cel care scoate în evidență propriul handicap, nu pe al altora. Ne-am oțărât federal – ”băieții l-au primit foarte bine, am făcut tot ce se putea să se acomodeze ușor, cum să se simtă stingher:?” – și am închis subiectul cu trânteala de ușă a selecționerului: ”Noi vrem jucători care să simtă românește!”
Domnul Boloca a fost convocat de Mancini la acel trial la care era să fie prezent și Compagno. Așa că a prins curaj și a declarat că speră să joace pentru Italia. Pentru că acolo s-a născut și a trăit, iar România e țara părinților lui.
Daniel Boloca va juca în Serie A în sezonul viitor. Cine știe, poate chiar va juca bine. Unii gazetari italieni l-au gratulat cu termenul ”bijuterie”! Oricum, are o cotă (deja confirmată) superioară unei jumătăți din națională. De va fi să joace pentru Italia, bravo lui! Problema noastră e că ne-am pus speranțe în copiii românilor plecați. În talentul lor și în capacitatea altor ecosisteme de a-i crește bine și eficient. Ce nu pot face aceste ecosisteme de creștere de jucători este să-i educe să mai și simtă românește!