Sunt unele echipe naționale care își stabilesc viitorul selecționer înainte să se termine contractul actualului. Federații care plănuiesc din timp lucrurile, alegând succesorul în funcție de criterii clare. Dacă mandatul actualului selecționer este unul cu obiectivele atinse, e ales un succesor capabil să ducă mai departe munca acestuia, să se potrivească lotului și stilului de joc deja impus. Dacă nu, cineva care poate aduce o schimbare, un suflu nou.
S-a întâmplat și la noi ceva de genul acesta. Victor Pițurcă era selecționer la U21 și se știa că Anghel Iordănescu nu va mai continua după Mondialul din ‘98. Victor Pițurcă, după o calificare la Euro de tineret, era deja stabilit succesor al lui Tata Puiu.
În mandatul lui Răzvan Burleanu nu am avut parte de așa ceva. Cu toate că Iordănescu a dus echipa la Euro 2016 și știa toată lumea că nu va mai continua. Turneul final s-a terminat așa cum s-a terminat pentru noi, cu rușinoasa înfrîngere în fața Albaniei, și noi nu aveam selecționer. Pentru ca apoi, în câteva săptămâni, să apară Cristoph Daum, cel care a promis că România va ataca și atunci când nu are mingea.
Și acum am știut din timp că Rădoi nu va continua. Poate că federalii mai aveau ceva speranțe să-l întoarcă din drum, dar fără acoperire. Deși a trotilat calificarea la baraj, Rădoi a anunțat prea din vreme că nici măcar la baraj nu ne va binecuvânta cu prezența pe bancă. Dar federalii au principii, ei nu caută selecționer până nu se termină mandatul actualului. Apoi, federalii au început să caute. Fără grabă. E timp. Și au început să numere refuzurile.
Primul. Hagi. Vizită la Salonic, al doilea, Răzvan Lucescu. Vizită la Cluj, o amânare inteligentă: ”Dan Petrescu este singura variantă de lucru pentru postul de selecționer”. Inteligentă doar pentru Dan Petrescu. N-am avut selecționer până la Crăciun. Singura variantă de lucru a rămas singura doar pentru CFR. Vizită la Nisa. ”O să avem selecționer până de Sf. Ioan”.
Acum o săptămână scriam că Boloni va fi noul selecționer. Toate informațiile mele convergeau spre această variantă. Cred că și toate intențiile federației. La ora la care am trimis textul spre ProSport nici măcar nu știam că Boloni e deja în avionul de București. La două ore distanță apare știrea cu sosirea lui Boloni. Din acel moment chiar că nu am mai avut nici un dubiu: s-au văzut oamenii la Nisa, au vorbit, au un acord de principiu, vine omul la București, mai pun la punct detaliile și, gata, anunță semnarea contractului.
Nu mi-am putut imagina continuarea din viața reală. La o saptămână distanță, Laszlo Boloni a plecat deja din România. Fără să semneze. Nu cred că poate fi doar vina federației. Nu sunt dintre cei care cred că toate negocierile de până acum au fost de fațadă. Toți cei contactați până la Boloni au vorbit despre felul profesionist în care au fost tratați, despre oferta clară făcută de Burleanu. Poate că și Boloni va vorbi la fel, dacă și când o va face. Credeți că nu simțeau cei abordați că e doar de fațadă? Credeți că nu era un motiv bun să dea vina pe neseriozitatea federației pentru neimplicarea lor la națională?
Așadar, Boloni nu va fi viitorul selecționer. Dar vom avea unul până săptămâna viitoare pe vremea asta, ne asigură președintele. Nu-mi dau seama dacă merge în continuare cu o singură variantă de lucru sau lucrează la două, ca să apuce să-i iasă una. Adrian Mutu și Edi Iordănescu ar fi următorii contactați. Fiecare cu argumentele lui. Edi, cu o carieră mai semnificativă în spate la nivel de club. Și cu un tată consilier, dacă e nevoie. Adi, cu o experiență superioară lui Edi la nivel de echipă națională, fie ea și de tineret. Și cu Prandelli pe post de consilier, așa cum a anunțat Decebal Rădulescu, în premieră, la Special, acum câteva zile.
Nu știu care dintre ei a fost primul contactat după refuzul lui Boloni. Personal, cred că Burleanu i-a tatonat pe amândoi. Nu mă aștept la un anunț în viitorul imediat. E aproape week-end.
Faites vos jeux!
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER