Cine-i născut in ianuarieee…

Nu e prea greu de observat că fiecare nou an începe cu tot felul de aniversări de fotbaliști. Și nu mă refer aici la Vasile sau Ion, sunt mulți, foarte mulți. Bag seama că, atunci când cred că am urat ce era de urat la toată lumea de Crăciun sau de Anul Nou, trebuie s-o iau de la capăt pentru că vin zilele de naștere. Uite-așa descoperim că, pe parcursul unei singure săptămâni, avem câteva nume grele din istoria fotbalului românesc.

EDITORIAL VALI MORARU | Cine-i născut in ianuarieee…

Cu aproape 30 de ani în urmă asistam la un antrenament al Progresului, în Cotroceni. Antrenor era Liță Dumitru și țin minte cum îl lua la rost pe puștiul ”HagiLuțu” pentru centrările nereușite: ”Ce capace-ți dau, Luțule!” Și-l punea s-o ia de la capăt, să mai centreze de 30-40 de ori. Atunci nu realizam că am o legendă în fața ochilor. Nu-l prinsesem ca jucător. Doar ce citisem. De văzut, unde naiba să vezi pe vremea aceea meciurile din Mexic 70?

Apoi, de-a lungul vremii, ne-am tot conversat prin emisiuni. Mi-a plăcut întotdeauna franchețea din discursul lui, nu s-a ferit niciodată de cuvinte. L-am admirat pentru curajul de a renunța la tot și de a face șoferie în Germania cu o demnitate incredibilă. Și m-a câștigat definitiv când am aflat că a fost idolul idolului meu, adică al lui Gică Hagi. Mi s-a povestit despre tacklingul lui nemilos, despre pasa lui curată și exactă, despre șutul tăios.

Revăd acum imagini de la Guadalajara și pare de natură extraterestră faptul că Liță Dumitru se lua la trântă cu campioni mondiali la numai 20 de ani! Apropo, Cornel Dinu avea 22 de ani neîmpliniți. Și mai erau destui în acea echipă la fel de tineri. Acum încă ne mai punem speranțe în unii de 24-25 de ani că vor ajunge fotbaliști cândva!

Liță Dumitru a împlinit 73 de ani pe 2 ianuarie și mi-a făcut plăcerea unui dialog la Special. De acolo, din America, unde probabil că e mai bine să-și poarte vârsta.

De la Bistrița vine fotografia începutului de an. Cea cu Gică Hagi și cu Găboj în straie tradiționale năsăudene, la un pahar de șampanie. Pe 3 ianuarie, când a împlinit 60 de ani, Gavril Pele Balint a fost vizitat la căsuța lui de lângă Bistrița de marele lui prieten. ”N-a uitat cine-i șefu’!” – glumește Gabi.

Gabi mi-e foarte apropiat de suflet. Sigur, mai întâi l-am iubit ca fotbalist. Mi se pare cel mai bun subapreciat fotbalist român. L-am iubit pentru Sevilla, pentru Danemarca, pentru Argentina. A fost primul fotbalist colaborator al unei televiziuni, a făcut pionierat. Bunătatea, umorul, modestia, inteligența și autoironia sunt calitățile care îl fac să fie cine este, cel puțin în mintea mea. Toate aceste calități l-au și privat de multe alte lucruri. N-a știut niciodată să-și ”facă PR”, să se marketeze, să fie mai ”rău”. A evitat cât a putut scandalurile, certurile, supărările. A dus pe picioare o lovitură medicală și sunt recunoscător că mai putem sta de vorbă despre orice.

Pe 6 ianuarie e rândul lui Ilie Dumitrescu. Cineva a cărui opinie contează pentru mine mi-a spus acum vreo 10 ani: ”Îl admir pe Ilie pentru progresul lui, de unde a plecat și unde a ajuns ca dezvoltare personală.” Nu prea înțelegeam atunci, acum îi dau dreptate sută la sută.

”Mister” e un personaj aparte. Iese în evidență orice ar face. În multe sensuri e chiar opusul lui Gabi. Știe și cu ”piaru”, și cu marketatul. Are multe din gesturile lui Giovanni de mijloc de ani 90, semn că impresarul l-a influențat puternic în tinerețe. Îi place să conducă, să fie lider, dar recunoaște la orice oră din zi și din noapte supremația lui Hagi.

E de vreo 10 ani la Special, mi-amintesc perfect când mi-a propus ”să facem echipă”. Am zis ”Da!” mai repede decât la Starea Civilă Cum naiba să nu-l vrei pe Ilie în echipa ta?

Pe 8 e ziua lui Mutu. Adrian Mutu. N-a jucat la Mondiale, ca cei de mai sus, a prins doar două Euro. Cu el, amintirea cea mai plăcută e cea mai recentă, când l-am așteptat în studio la Special cu tricoul lui de la Chelsea. ”Nimeni nu mi-a mai făcut vreodată așa ceva, mulțumesc!”

Nu-l știu prea bine pe năvalnicul Mutu din tinerețe, colegul Decebal Rădulescu are opiniile mai bine conturate, dar îmi place Mutu cel de acum, cel puțin la nivel public. Liniștit, calm, cu vorbele la el, cu diplomație, cu… înțelepciune? E la un club greu dar a reușit până acum să facă lucrurile așa cum trebuie, fără exagerări, fără gafe, fără ieșiri în decor, fără inflamări inutile.

Și mai sunt exemple de fotbaliști născuți la început de an, care și-au chinuit mamele prin maternități de Revelion Dar la mine selecția a fost simplă: să fi fost superfotbaliști și să le știu data nașterii fără să mă uit pe google!