De ce Farul? De ce FCSB?

Hegemonia CFR-ului a luat sfârșit. Mai târziu decât mă așteptam. Rețeta demnă uneori de jocurile de noroc, gen all-in, a funcționat peste așteptări pe plan sportiv, dar cu urme adânci la capitolul finanțe. Modelul de business ceferist a sucombat sportiv după ani în care am pus la îndoială în primul rând aspectul economic.

Editorial Vali Moraru

Aici, logica lui Gigi Becali pare cea firească: „nu dau prime de titlu, dau prime de calificare în grupele cupelor europene”. Echipa trebuie să producă bani pentru a avea de unde împărți bonusuri. Pare un raționament simplu, dar rar aplicat în SuperLigă. La echipele private 100% mai există, mult mai rar, e drept, exaltări heirupiste cu origini în perioada capitalismului de junglă, cu sacoșa de bani la portbagaj.

Iar la cele conectate la banul public, Dumnezeu cu mila!, de ce te-ai da cu capul de pereți să cheltui doar cât îți permiți? Mai bine rotunjești bugetul după cheltuieli, nu invers. E mult mai simplu. Plus că aici intervine decisiv dom’ primar, care trebuie să fie, acum și întotdeauna, miezul din banană.
Cu CFR-ul anemic în play-off, cu Craiova mereu risipitoare și cu un Rapid care încă nu poate mai mult, lupta pentru titlu a rămas o afacere în doi. Ambele cu argumente solide pentru a deveni noua campioană.

De ce Farul?

Pentru că vine cu cel mai sănătos model de construcție a performanței. Buget decent, construit fără ieșiri în decor, adaptat la posibilități. La acest capitol, vine din urmă și Rapid.

Pentru că bugetul, mai mic decât al altora, este completat de pricepere, competență tehnică.

Pentru că e echipa care propune un anumit gen de fotbal. E echipa care știe ce joacă și joacă ce știe. Are identitate.

Pentru că propune jucători tineri români interesanți. În fiecare an mai apar câțiva de care să ne bucurăm sau alții care să-și redefinească traseul în carieră. Borza are 17 ani. Joacă într-o competiție de seniori. Pe care e aproape să o câștige. Mazilu are tot 17 ani. Minor fiind, are impact major. Înainte de Farul – FCSB a existat întrebarea dacă revine Mazilu. Înseamnă că e considerat deja important pentru echipa care e pe primul loc în SuperLigă.

Apoi, Grameni: nu are încă 21 de ani, dar „gândește” acolo, la mijloc, ca un senior cu calitate. Louis Munteanu mai are o lună să facă 21 de ani. Mai adaug „reveniții” Nedelcu și Băluță, cu randament maxim doar la Viitorul / Farul.

Într-un fotbal în care antrenorul e redus deseori la statutul de prestator de antrenamente, Farul vine cu idei, cu un anumit gen de jucători, cu explozie, cu creativitate, cu talent. Sunt meciuri în care lipsa de idei, și de pe bancă, și de pe teren, e tradusă elitist în „tacticizare” sau ”bună organizare defensivă”. Asta place la Farul: traseele lucrate și disciplina tactică sunt completate de execuțiile-surpriză, de calitatea pasei, de personalitatea unor puști care se bucură de fotbal.

Și, poate cel mai solid argument, pentru că… Hagi. Pentru Farul, Hagi e cea mai mare calitate și cel mai mare defect. Fără el implicat direct, Farul n-ar fi ce e acum, o echipă care se bate la titlu.

De ce FCSB?

Pentru că, deși a schimbat mulți antrenori și logica fotbalului spune că nu ai șanse cu atâtea schimbări, de fapt, nu s-a schimbat nimic. Ca și la Farul, clubul e condus de o mână de fier. Pare a fi rețeta de succes la noi. La CFR a fost Dan Petrescu, cu buzunarele generoase ale lui Varga.

Pentru că are jucători talentați, mai maturi decât Farul. Coman s-a ”trezit” la 25 de ani. A fost și el în locul lui Mazilu sau Borza, chiar în acele locuri, cu același antrenor. E posibil să conteze plusul lui de maturitate. Darius Olaru are tot 25 de ani. A impresionat la Mediaș și are deja 3 ani și jumătate la FCSB. Plus apariții la națională. Iar acum pare omul care trage echipa după el la atitudine și dăruire. Și realizări, vezi pasa de gol dată lui Coman la victoria cu CFR.

Pentru că are cel mai bun portar al sezonului.

Pentru că, în ciuda piedicilor puse chiar din interior, echipa a crescut. A devenit o matrice: începe catastrofal sezonul, apoi revine și se bate la titlu. E adevărat, fără succes, până acum.

Pentru că slăbiciunile lui Dawa s-au pierdut printre realizările celorlalți.

Pentru că are publicul. Oricât de contestat e stilul patriarhal al lui Becali, 40 de mii de oameni au vrut să se bucure de succesul cu CFR și de speranța unui nou titlu. FCSB este cea mai iubită echipă din România, o demonstrează cifrele, atât la spectatori cât și la telespectatori. În ciuda exceselor din partea personajelor de frunte ale clubului, poate că oamenii aceia din tribune și de la televizor merită un titlu, o dată la 8 ani.