Eterna întrebare: Messi sau Ronaldo? Varianta de old-boys

Eu sunt cu Messi. Din multe motive. Toate subiective, pentru că nu mă încurc în cifre când e vorba de genialitate. Primul motiv e că Messi e argentinian. Cineva care îl idolatrizează pe marele Diego nu are cum să nu vibreze profund la apariția, ascensiunea și triumful unui demn urmaș maradonian. Și acela e Messi.

Apoi, hai să ducem nivelul discuției deasupra replicii închizătoare de drumuri: „gusturile nu se discută”. Rolul lui Messi într-o echipă, să zicem Barcelona, e mult mai important și mai dificil decât cel al lui Ronaldo, că e Manchester United, că e Real, că e Juventus.

Messi e jucătorul mai creativ, cel care trebuie să găsească soluții, cel pe la care trec 90% din mingile ofensive. E ca pe vremuri la naționala noastră: „să i-o dăm lui Gică și găsește el o soluție!”. Cam așa și cu Messi. În epoca de glorie tikitakistă, puteau plimba catalanii adversarul cu posesie 99% că tot era nevoie deseori de sclipirea creativă a lui Messi pentru a face diferența.

EDITORIAL VALI MORARU | Eterna întrebare: Messi sau Ronaldo?

Da, Cristiano Ronaldo e marcator, e foarte important și acest aspect, dar portughezul pare că își construiește aproape singur cifrele. El finalizează. Asta e tot ce îl interesează. Și o face pentru că are calități individuale incredibile, datorită lor ajunge în spațiul care trebuie în momentul în care trebuie. Messi e altceva. Pe lângă propriile calități, el are ”nevoie” de ”ajutorul celorlalți”. Poate finaliza și singur, a arătat de atâtea ori, dar geniul lui stă și în punerea în valoare a celorlalți…

Mulți i-au mai comparat și prin prisma felului de a fi sau de a părea. Unul e obsedat de fitness, de pătrățele și de cantitatea de gel acumulată de freză. De aici și ștampila de ușoară aroganță. Celălalt pare timid, genul de muncitor care preferă să tacă și să facă. Recunosc, și aici îl prefer pe Messi, deși aprecierile de acest gen se bazează prea mult pe aparențe.

Mai e un aspect. O recentă vizită la Barcelona m-a convins că Messi e(ra) unul din plămânii orașului, nu numai inima echipei. Celălalt plămân e Gaudi. Măcar la nivel turistic, Barcelona respiră/respira prin cei doi. Cristiano Ronaldo nu a reușit să ajungă la un asemenea nivel de importanță nici la Lisabona, nici la Manchester, nici la Madrid, nici la Torino.

Poate chiar de aceea, Real se va descurca mai decent fără Ronaldo decât Barcelona fără Messi.

Oricât de „messian” aș fi în orice dispută, mi-e teamă că mutările făcute de cei doi în această vară mă găsesc de partea lui Ronaldo. Am impresia care începe să se transforme în certitudine că portughezul a făcut alegerea mai înțeleaptă.

A plecat la Manchester, clubul care l-a adus în prim-planul fotbalului mare, clubul cu care a început să câștige marile trofee. A ajuns într-un loc familiar, după o secetă de performanță pe Old Trafford, cu suporteri care îl privesc ca pe o garanție a succesului. S-a dus într-un loc cu pedigree, cu suflet, cu inimă, cu vibrație. Iar conexiunea a fost refăcută din primul moment, din primul meci.

În schimb, Messi a ales un loc foarte diferit. Pe care, din nou subiectiv, nu îl sprijin ca fan de fotbal. Nu agreez echipele transformate peste noapte de un munte de bani, adunăturile de vedete care, s-a văzut, ajung la trofee mai greu decât așa-zișii ”săraci”. A cumpăra aproape tot ce e mai bun de pe piață nu înseamnă că devii cel mai bun. E o axiomă a fotbalului. Și a sportului.

Messi nu avea la ce club să se întoarcă, nu avea cu ce club cu pedigree să refacă o conexiune. Pentru că el a ales să stea o viață la Barcelona. Iar acum s-a trezit descoperit, pus într-o situație care l-a scos mult din zona de confort. Și, cred eu, a ales greșit. O echipă care e clar că îl plătește bine dar care nu are nimic din calitățile unui Manchester United. Și cu care se vede treaba că ”nu se pupă”. PSG se chinuie în campionat și se chinuie să ne convingă de faptul că cele întâmplate recent la meciul cu Lyon sunt chestiuni firești și că cei doi au vorbit și s-au lămurit. Nu pot să cred că relația va fi fără fisuri de acum încolo, atât cât va fi.

Doar un titlu în Franța și cucerirea Champions League mă va putea contrazice la finalul sezonului. Dacă PSG, cu Messi pe teren, va reuși asta, înseamnă că Messi a avut dreptate. Dacă nu, nu.