Scrisoare din Berceni!

Neața! Ei, frații mei, nu-mi plac perioadele astea de pregătire, cantonamente. Nu mi-au plăcut nici când eram jucător, d-apoi acum! E adevărat, acum nu mai trebuie să fac pante ca pe vremuri, să alerg de nebun pe la Herculane sau pe la Poiană. Acum aș fi stat la căldurică în Antalya și aș fi exersat aruncatul cu privirea la Pinti și la băieți.

EDITORIAL VALI MORARU | Scrisoare din Berceni! „Mamă, dar ce ditamai scandalu’ a ieșit că nu m-am dus eu în Antalya!”

Da’ nu-i bai, eu chiar nu voiam să mă duc. Când mi-a zis memeu’ că n-are rost să mai consum un single și mâncarea din Antalya pe banii lu’ Gigi nu m-am supărat. Cum să mă supăr? Gigi zice, eu execut. Bine că mi-am luat la timp licența aia Pro că uite ce bine îmi prinde! Mă mai scoate Gigi din foame, să-l ajute Domnul, că e băiat de comitet.

Mamă, dar ce ditamai scandalu’ a ieșit că nu m-am dus eu în Antalya! S-au trezit deontologii aștia din presă că nu se face, că nu se drege. Și mai iese și simpaticu’ de Burchel să-și arate el mușchii cu școala lui, cu procedurile, cu federația, cu sustenabilitatea, cu normele… Că acu’ Școala de Antrenori e treabă serioasă, dom’le, nu ca pe vremea lu’ nea Mircea Rădulescu, când absolveau licențiații Pro mai ceva ca doctoranzii de la Academia de Poliție!

Hai, că m-am distrat zilele astea! Cel mai mult m-a băgat în priză ce-a zis memeu’… Că cică eu sunt rămasul special acasă pentru că tre’ să elaborez marele plan strategic de abordare a noului sezon. Băbăete, ejnebun? Am râs ce-am râs, da’ după aia m-a luat puțin bâțu’, că la ăsta nu știi când glumește și când o dă pe serioase.

Deja mă instalasem în biroul lui Dică de la Berceni, îl rugasem pe Alexandru Tudor să-mi împrumute laptopul da’ mi-a zis că el nu lucrează cu instrumentele Diavolului așa că m-am orientat spre Ovidiu Petre, băiat tânăr, mai adaptat la nou, și mi l-a împrumutat pe ăla de ținea filmele când era jucător.

Nea Vali Argăseală m-a învățat să-l deschid și să intru pe un New Word Document. Dar după aia a plecat, că nușce telefon a primit de la nea Gigi. Am stat eu ce-am stat, m-am uitat la tastatură, tastatura s-a uitat la mine și când să m-apuc de treabă… pac, o bagă memeu’ p-aia cu schimbarea antrenorului! Că, de fapt, vezi Doamne, d-aia am rămas acasă, că vor să mă schimbe, că ei caută antrenor! Uf, mi-a luat o piatră de pe suflet! Ce plan, ce strategie să mai scriu? Las c-o scrie următorul, acum e clar c-a glumit memeu’, ce haios e, mânca-l-ar tata, le dă clasă la toți ăștia!

Și ce dacă aduc vreun antrenor cu licență? Eu nu mă supăr, eu execut. S-o găsi un loc sub soare și pentru mine că s-au scumpit toate, nu le mai dai de capăt. Dacă nu cumva și asta-i o glumă de-a lu memeu’ sau de-a lu’ Gigi. Că nici nu mai știi când să râzi sau să plângi cu ăștia.
Da’ ce mai sărise nebunu’ de Răchită, auzi, c-am pervertit licența de antrenor, că el nu mai antrenează vreodată din cauza mea, de parcă-l mai ia cineva la ce gură are! Noroc cu nea Mitică, băiat bun, de-al nostru, din popor, care m-a apărat, a zis că-s de admirat, nu de denigrat! Să trăiești o mie de ani, nea Mitică, și să te doară ”decât” în pălărie!

Auzi la Răchită, că să-mi ia licența! Aici Burchel n-a mai avut ce zice, că cică nu se poate, odată ce-ai absolvit nu-ți poate lua nimeni învățătura din cap și știința din acte! Na, Burchele, că te-ai împotmolit în proceduri!

Hai, c-a fost mișto la început de an! Dumnezeu să-i dea sănătate lu’ nea Gigi că ne ține pe lângă el! Ciocu’ mic, joc de glezne, nu ieși din cuvântu’ lui și te apreciază că ești băiat cu suflet bun, că nu ai răutăcisme. Chiar nu pricep de ce se ia lumea de el, chiar nu înțelege pe câți i-a ajutat? Cât bine a făcut și-n fotbal? Păi, dacă nu era nea Gigi, trebuia inventat, bă! Și memeu’ să trăiască, să ia băieții titlu’ anu ăsta, să ne mai bucurăm și noi, că prea am îndurat! V-am pupat, dau Shut Down la laptop și vă dau Shut Up la toți băgătorii în seamă!

Sincerely yours, Leo.