To Be or Not To Be(rgodi)

Tremurul din Giulești capătă amplitudine după startul eșuat de campionat. Presiunea pusă inclusiv de amânarea oficială a anului centenarului (ne dăm seama cum sună asta?) doar pentru a motiva neoficial lipsa unui propus trofeu în adevăratul an al centenrarului (superb!) e amplificată acum de poticnelile cu Sepsi, cu Botoșani și Voluntari.

EDITORIAL VALI MORARU | To Be or Not To Be(rgodi)

Are loc scenariul cel mai rău pentru Șucu și compania după ce și-au asumat alegerea lui Bergodi. „V-am zis că italianul nu e cel mai potrivit?” – vine vocea tribunei și a contestatarilor. E adevărat, sunt câteva lucruri care li se pot reproșa rapidiștilor din management. Unul e rata scăzută a transferurilor reușite. Al doilea e faptul că s-au trezit expuși de plecarea lui Mutu.

Se înmulțesc vocile critice și asta e, într-o oarecare măsură, firesc. Când zice că „avem de toate, dar n-avem echipă”, Rică Răducanu reușește cu umorul lui inconfundabil să lovească fără să atingă. În schimb, Ionel Ganea atinge (un termen ales cu delicatețe) la foc automat, fără timp de eschivă pentru Rapid. Și mai sunt și alte voci care încep să cârcotească.

Bergodi e principala țintă, dar nu singura. Toți antrenorii cu inimă rapidistă visează să ajungă/revină la Rapid și să aducă un nou titlu de campioană. Așa că nu te poți lua de Șucu, s-ar putea să depinzi de el la momentul mult visat. La Angelescu mai cârcotești puțin, gândindu-te că nu mai are puterea de altădată. Te mai iei ușor și de Niculae, calculând că n-o fi etern în funcția de președinte și că, oricum, troica asta ar trebui destrămată la un moment dat.

Așa că cel mai la îndemână e să te iei de Bergodi. Deși are mulți ani în România, Bergodi rămâne un străin. Fără trecut cu „salam cu soia”, fără relații cimentate în tinerețe prin Cooperativa fotbalului nostru, Bergodi este mai expus decât unul de-al nostru, care a furat, dar a mai și făcut, dom’le!

Când Bergodi livrează 5 puncte după 4 etape, deși îți propui să te bați la titlu, încep unii să se întrebe ce caută italianul pe aici dacă e așa de bun? De ce nu e în Serie A sau măcar Serie B? E simplu, nu? Pentru că nu e atât de bun. Dacă aici e ștacheta, atunci Rapid ar trebui să aducă un rapidist adevărat care să fi antrenat sezoane bune în Italia. Avem? Amin!

Uită toată lumea că Bergodi e cel care în primăvară a luat Cupa, fix trofeul râvnit de Rapid. Uită toată lumea că a venit cu o săptămână înainte de primul meci oficial. Că nu a făcut pregătirea cu echipa. Că lucrează cu materialul dorit de un alt antrenor. Că transferurile dorite abia au venit sau încă mai sunt așteptate.

Sigur, el știa toate astea când a venit. Mai știa și că trebuie să se bată la titlu. Bănuia că va fi contestat foarte repede dacă lucrurile nu merg bine. Dar, probabil, s-a bazat pe cuvântul conducerii, care l-o fi asigurat de încredere ceva mai consistentă decât răbdarea tribunei.

Dacă Rapid îl schimbă acum pe Bergodi, vor sări alții că nu așa se face, că Rapid nu are un management profesionist, cum să schimbi antrenorul după 4-5 etape? Dacă nu îl schimbă, păi, ce facem, oameni buni, ne compromite italianul tot sezonul!

Între timp, oamenii de decizie ai Rapidului se văd la o masă și discută despre problemele lor. Sigur că poza de acolo s-a dorit un mesaj public. De propagandă, zic unii. Normal, ce nu e propagandă în zilele noastre? Când Rapidul tace mâlc (și s-a întâmplat des treaba asta chiar și în ultima vreme), de ce tace? Când Rapidul încearcă să transmită mesajul „știm că avem probleme, încercăm să le rezolvăm împreună cu Bergodi”, aoleu, e propagandă!

Nu e bine nicicum. Dar nu asta ar trebui să fie o problemă pentru Rapid. Foarte bine că cei trei, Șucu, Angelescu și Niculae, au încredere în continuare în Bergodi. La urma urmei, de ce ar fi plecat Rapidul ca din pușcă având în vedere contextul prestagional? Cu antrenorul schimbat, cu sistemul schimbat, cu achizițiile în stand-by?
E normal să fie poticneli. Important e ca Bergodi să aibă timp să arate ce poate, dacă poate. Abia după aceea îți pui problema dacă să-l schimbi. Se compromite sezonul? Poate că el fusese puțin compromis încă de când Rapid căuta înlocuitorul lui Mutu.

Și mai e ceva. Tribuna e deocamdată pe modul „nu vrem să punem presiune”. Bravo ei! Poate că va mai dura creditul din partea fanilor până lucrurile își vor reveni. Dar creditul jucătorilor? Se aud nemulțumiri și din zona aceea. Poate sunt numai zvonuri. Sau poate că fotografia propagandistică le era adresată și lor.