Autoritățile l-au expulzat pe Boloni din ceea ce încă ne mai place să numim fotbal românesc. A durat mai mult decât ne așteptam, dar rezultatul e evident.
L-au invitat să participe la joc organizatorii turneului federal de aruncat mingea peste fileul imaginar al negocierilor pentru postul de selecționer. Aveau nevoie de un ”game-changer”, de numărul 1 al antrenorilor români din Occident în ultimul sfert de veac. Pentru credibilitatea și calitatea competiției, pentru glorie și pentru banii pe care trebuie să-i aducă această glorie.
La aeroport nu l-a oprit nimeni, dimpotrivă, a fost întâmpinat la cel mai înalt nivel de către numărul 1 tehnic al fotbalului nostru. „Vama” lui Boloni s-a numit sediul FRF. Condiții superioare, indiscutabil, pentru orele lungi de discuții. Plus masa la restaurant, nu la sufertaș.
Dar au apărut piedicile în calea succesului. Aici nu a fost vorba de documente medicale cu autenticitate îndoielnică. Aici s-au împotmolit lucrurile din cauză de clauze, autentice, dar discutabile.
Atât de discutabile încât Loți Boloni s-a autoexilat la Târgu-Mureș. Iarăși, condiții superioare oricărui hotel de imigranți de la Antipozi.
Distanța nu a ajutat părțile pentru un triumf al negocierii. Au început să apară cârcotelile, strâmbăturile din nas, ridicăturile de sprânceană.
”La ei” erau discuții despre sinceritatea numărului 1 mondial. ”La noi”, numărul 1 occidental nu mai răspundea la telefon. Ba chiar, finuț, organizatorii au început să se plângă de câtă treabă au și câte concesii trebuie să facă pentru a-i fi pe plac vedetei, pentru a schimba draftul de contract de câte ori vrea superstarul. Ba chiar, subtil, foarte subtil, începură a se răspândi și vorbe legate de capacitățile boloniene, că ar fi cam dus, că e în lumea lui, că s-a cam boșorogit. Ca să prindă cheag ideea că, dacă nu iese, oricum nu am pierdut nimic.
”La ei” a venit sentința expulzării. ”La noi”, cam după tot atâta timp de frecușuri, a venit decizia scoaterii din joc. Cam același lucru.
Există trei mari diferențe, oricâte similitudini am vedea între cele două situații. Prima, și cea mai importantă, e că Boloni nu a mințit pe nimeni. A doua: expulzarea lui Boloni e doar una morală, bineînțeles. Și ultima: tărășenia australiană l-a transformat pe Nole într-un lider al ”lumii libere”, într-un disident al ocultei mondiale. Tărășenia dâmbovițeană nu l-a transformat pe Loți în nimic. Eventual, pentru cine are urechi să audă și neuroni să înțeleagă, l-a transformat într-un specimen pe cale de dispariție în ceea ce încă mai numim fotbal românesc: antrenorul care impune respect pentru meseria și statutul lui.
Și-a dorit cu adevărat Boloni să devină selecționerul României? Pe mine m-a convins prin felul în care a povestit cum a pierdut șansa unui ultim ”maiou al naționalei”. Din francezul maillot.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER