Lăsați, frate, Dinamo să retrogradeze, nu e sfârșitul lumii!
Semnatarul acestor rânduri e dinamovist cu D. A crescut cu Dudu Georgescu și Cornel Dinu. Și-a ridicat ego-ul alb-roșu pe culmi când Oneață Augustin, Gigi Mulțescu și Costel Orac ștergeau pe jos, prin noroi, cu marele Hamburger SV. A plâns isteric când uriașul Ian Rush a îngropat speranțele unei întregi suflări în același blestemat noroi de pe 23 august. Și a căzut în depresie când Anderlecht, bara, linia porții, soarta, șpițul lui Cleo Vaișcovici, isteriile lui Radu Răducioiu și proverbialul ghinion al lui Mircea Lucescu au frânt brusc proiectul fotbalistic frumos și meritat al unei noi finale de cupă europeană. A visat iar, scurt și intens, când Sebi Moga și Gabor Gerstenmajer se distrau cu, pe atunci, tinerele speranțe Peixe și Figo. După aia a început să i se ia…
Introducerea e lungă și, probabil, pentru cei care au impresia că fotbalul a început cu Messi, plictisitoare. Dar e foarte necesară. Pentru că același om, plătitor conștiincios al cotizației anuale la DDB, a ajuns să-și întrebe colegii microbiști, când iese din emisie, câte au mai luat „ai lui”, când se desființează și de câte ori mai e nevoie să nu retrogradeze nimeni ca să scrie Divizia A pe legitimațiile unor impostori.
Cei care se intitulează azi Dinamo sunt o imensă rușine!
Cei care, profund nedrept, se intitulează astăzi Dinamo sunt o imensă rușine, de la oficialii gușați și până la ultima caricatură care nu știe să stea în ghete. M-am uitat de câteva ori, cu greu, la bucăți de meciuri ale unor bieți nevolnici îmbrăcați, mai nou, în verde sau în negru. Dacă n-ar juca pe bani, mulți, puțini, la timp plătiți sau nu, chiar nu e treaba mea, aș fi jurat că-s pedepsiți. Că vrea cineva să-i facă de râs. Arată, scuze pentru misoginismul de peluză, ca niște femei cu tocuri pe patinoar. Nu sunt în stare să facă o preluare cu latul, „centrează” în peluză sau rup fanionul de corner, sar la cap cât un șnițel, scapă mingea de zici că prin peștii din acvariu cu mâna. E atâta jale sinistră în bănănăiala lor bezmetică de te ia, la propriu, mila.
Jur că refuz să pricep de ce se fac atâtea eforturi pentru menținerea echipei în primul eșalon. E nenatural, e ridicol, e trist. Lăsați, fraților, nevolnicii să retrogradeze. Creșteți niște copii talentați, dați-le încredere, căliți-i, învătați-i să se lupte pentru viitorul lor. Poate promovează și se sudează o echipă. Poate chiar joacă fotbal.
Au căzut în B, în țări cu tradiție în fotbalul mondial, foste câștigătoare ale Cupei Campionilor sau finaliste de Champions League. Hamburger SV e tot acolo, de Nottingham Forest ați auzit? Aston Villa a stat până s-a săturat în Divison One. Trecând oceanul, River Plate, Fluminense sau Gremio Porto Alegre vă spun ceva? N-am auzit de vreun fenomen de sinucideri în masă când uriașele nume de mai sus au luat-o pe tobogan. Nu s-ar întâmpla nici la noi. Dar măcar am mai spăla rușinea.