Bayern Munchen e cea mai bună echipă din Champions League și are cel mai valoros antrenor. Se poate observa în organizarea tactică, din filozofia jocului, în disciplina impusă la campioana Germaniei, dar mai ales în rezultate. Din ultimele 30 de partide disputate, bavarezii au câștigat 29. Puține mai sunt de adăugat.
De ce ar fi meritat Craiova să câștige titlul de campioană. Ce argumente sunt de partea echipei lui Cristiano Bergodi | Opinie de DANIEL NAZARE
Dacă privim totul în comparație cu România, paralela e jalnică. Când observăm antrenori tineri, cu puțină școală, temători la deschiderea unei tablete dar foarte vocali în situații de criză, ne dăm seama cât de departe suntem de elita fotbalului occidental.
Hans-Dieter Flick antrenează, atenție mare, de 24 de ani, a condus formații de copii și juniori, a fost secund la echipa de club, la națională, apoi, într-un moment oarecare, i s-a ivit șansa de a antrena la cel mai înalt nivel. O grupare de top cu care a bifat tot ce e posibil. Victoria Barmental, Hoffeinheim, Red Bull Salzburg, secund opt ani la naționala Germaniei. Câți dintre ai noștri au această răbdare?
În Liga 1, după 13 ani de cursuri de Licența Pro avem echipe cu principali încă la cursuri și cu secunzi, cu ștate vechi în această certificare. Deunăzi, Daniel Pancu l-a cooptat secund pe Cornățeanu la Iași, ultimul având, printre alte calități, și aceea, importantă de altfel, de deținător al Licenței Pro. Florin Bratu și Nicolae Dică au antrenat pe prima scenă fără patalama, Pancu face acum la fel, Ilie Poenaru, Rădoi și Mutu au prins naționalele din aer. Băieți destupați, inteligenți, de perspectivă, probabil viitori buni antrenori.
Dacă era Mircea Sandu la butoane, presa ar fi sărit în aer, cu tot cu Mircea Rădulescu (foto jos). Ultimul este cel care elibera diplome la foc automat, așa cum semănătoarele treieră grâul pe coclaurile patriei. Cu Răzvan Burleanu o dăm pe dorința de profesionalizare, deși ne amenința și promitea, prin 2014, în același timp, că în mandatul lui nu se va întâmplă vreodată să existe antrenori fără certificare. Azi când ne aducem aminte ne prăpădim de râs. De cât de naivi am putut fi văzând în el altceva.
Răzvan Burleanu e un Mircea Sandu cu mai multă carte, cu relații la bibliotecă așa cum ar spne fostul arbitru Ioan Danciu, dar cu aceeași doză de șmecherie mioritică.
Noi prejudiciem statul, dar statul să ne construiască stadioane. Cum au păcălit Mircea Sandu și Ionuț Lupescu rugby-ul și atletismul românesc | OPINIE DANIEL NAZARE
Sigur că tehnicienii români tineri trebuie să antreneze și ei pentru a acumula experiență, însă, dacă ați observat, toți vor la Liga 1, principali, supărați și orgolioși când cineva le contestă vreo schimbare pe final de meci. Nu începe niciunul dintr ei la juniori sau în eșaloanele inferioare, unde să aibă timp să greșească pentru a fi mai buni mai târziu, fără a fi vreo presiune puternică din partea fanilor sau a presei.
Un chirurg nu poate interveni decisiv în cadrul unei operații, ci doar după ce termină facultatea. La fotbal poți orice dacă ai fost un jucător cu nume. În afară de Mihai Teja și Bogdan Argeș Vintilă, din ce știu eu, niciun tehnician care azi se perindă pe la flash-interviuri n-a antrenat copii. La juniori a mai fost Florin Bratu și Corneliu Papură.
Dan Petrescu și Gică Hagi au deja 20 de ani de activitate (foto sus), Gigi Mulțescu mai mult. În rest, regula este să promovăm tinerețea fără studii terminate. E ca și cum unui tânăr pasionat de zbor, dornic să fie pilot, îî dai un avion pe mână să plece în cursă mii de kilometri doar pentru că e entuziast și talentat.
Poate că va ajunge la destinație, în cele din urmă, cu emoțiile aferente. Cu antrenori de genul lui Hand-Dieter Flick, poți sta liniștit și pe timp de furtună sau dacă un motor ia foc în timpul zborului. Poate că nu îți va aduce mereu rezultate, dar cu siguranță știe ce are de făcut.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER