Octavian Popescu și punctul plecării

E în afara oricărei discuții faptul că vorbim despre un mare, foarte mare talent. Octavian Popescu convinge cu fiecare meci pe care îl joacă, demonstrează, seduce chiar cu fiecare etapă, arată curaj și multă siguranță, ceea ce, la 19 ani, înseamnă enorm.

Felul în care pasează, luarea pe cont propriu a unor acțiuni de care mulți se feresc să le joace, toate acestea și încă multe alte semne deconspiră un fotbalist cum n-am mai avut de multă vreme în țară. Dar am mai avut. Sau credeți că nu?

Pentru că, în aceste zile, aici s-a mutat esența admirației față de acest fenomen, cu adevărat un fenomen. Dobrin, Balaci, Hagi? Nu, nici unul dintre ei. Octavian Popescu!
S-au rostit aceste nume, da. Și e cel mai tentant lucru din lume acum să pui pe trei coloane carierele acestor genii absolute ale fotbalului românesc, iar pe încă una, punctul la care se află, comparativ, tânărul Octavian Popescu, de la FCSB.

3 poze
Vezi galeria foto

Octavian Popescu și punctul plecării

Hagi juca la turneul final al Europeanului din Franța, de pildă, la aceeași vârstă, Balaci era campion cu Universitatea Craiova și conducătorul de joc al echipei naționale, Dobrin era, doi ani consecutiv, la 19 și la 20, ales cel mai bun fotbalist al României, titular, evident, printre tricolori. Campionatul național era cu mult mai puternic, o competiție cu toate valorile concentrate pe prima scenă, cu echipe performând în Europa, unde jucam semifinale de Cupa Campionilor, în timpul adolescenței lui Gică Hagi, un alt exemplu.

E destul de clar că Octavian Popescu e dezavantajat de contextul istoric, ca să simplific. E altă lume a fotbalului, e chiar alt fotbal, unul din care magia execuției în direct aproape că a dispărut. Și, cu toate acestea, discuția rămâne în picioare.

E Tavi Popescu cel mai mare talent al tuturor timpurilor din fotbalul românesc?

Sigur că nu, deocamdată. Confirmarea unei astfel de poziții, pe o scară a valorilor oricum foarte aglomerată, pentru că nu doar cei trei corifei au arătat genial pe teren, la vârsta clasei a 12-a. La 20 de ani, Dumitru îi făcea marcaj lui Pele, la Guadalajara, Chivu era căpitan la Ajax, ce să mai vorbim despre impactul lui Ilie Dumitrescu, finalist de Cupa Campionilor. Adi Ilie și Adi Mutu. Belodedici, la 19-20 de ani, era un zeu, ce să mai vorbim de Răducioiu, vedetă la Mondialul din Italia, ori de impactul lui Lăcătuș?

Nu, Octavian Popescu nu este acolo. Deocamdată, nu. Dar ar putea fi, dacă. Dacă. Iar acest condițional nu se referă doar la el, ci la întreaga lume desfășurată în fața lui. O lume de cucerit în exact aceeași măsură în care e și o lume care amăgește, sufocă și împarte nedreptatea. E lumea noastră, a celor care nu atingem genialitatea, dar vorbim ușor despre ratare, semn că avem și noi niște limite de percepție, dar și de egoism.

Pedri e un jucător la fel de firav, de pildă, dintr-un anumit punct de vedere, dar Barcelona și Spania au fost pregătite să-l aștepte și să-i aplaude apariția în viața lor. Mai mult decât aceste gesturi de întâmpinare, catalanii nu l-au pus pe două coloane, cu plusuri și minusuri, alături de Leo Messi, ci au vorbit despre el ca despre altceva, un soi de fotbalist căruia orice tip de comparație nu i se potrivește. Pedri e ceva ce nu a mai fost vreodată înaintea lui, e unic, e o ediție princeps, a cărei valoare se va impune în viitor și care nu are nevoie de repere din trecut. Nu că l-ar dezavantaja, dimpotrivă, lasă să se înțeleagă presa spaniolă, dar e prea puțin pentru un talent atât de mare.

Sigur că nu are nimic din driblingul lui Messi, din pasa lui Xavi, ori din traseele lui Iniesta, dar are altceva. Construit altfel, e privit fără șabloane și asta îi oferă un alt culoar.
Altceva, pentru alte timpuri și alt fotbal. Nu altfel ar trebui să-l cântărim și noi pe Octavian Popescu, dacă am reuși să uităm exercițiul comparației cu orice preț. Nu îl avantajează pe el, dar nici pe noi, observatori cu amintiri atât de subiective.

Tavi Popescu, un mare talent care are înainte nu doar o carieră, ci și o povară de dus. Dobrin, la anii lui, Balaci, la naționala lui, Hagi, cu miracolele lui, Adrian Ilie, Mutu, toată galaxia, întreg acest dicționar de personaje care apasă atât de greu și care te obligă, intr-un fel, dacă tot ți l-a deschis cineva în față, la pagina despre tine, încă aproape albă. Asta, ca să știm de unde pleacă acest foarte bun fotbalist!

În realitate, totul e atât de simplu: noua ediție de lux a fotbalului nostru va cuprinde un capitol special, indiferent la ce a fost, la tentații, la presiune și la amintirile altora. Cel al lui Tavi Popescu, incomparabilul. Che sera, sera!

Marius Mitran / Autor

Recunoscut după apelativul de "Maestru" pentru cunoștințele în materie de fotbal și, în general, de sport, Marius Mitran se întoarce în echipa ProSport după o pauză de 16 ani. A debutat în presă în anul 1992 la ziarul Ora (1992-1994). După doi ani, s-a mutat la Gazeta Sporturilor (1994-1995), ... citește mai mult