O serie de evenimente petrecute în sportul autohton au arătat că instituțiile statului dorm, nu există sau au plecat la plimbare. În niciun caz nu suntem optimiști, ba chiar pare înspăimăntător.
200 de oameni, conduși de un personaj cu nume de produs de patiserie, strigă lozinci xenofobe și rasiste la un meci de fotbal profesionist și nimeni nu intervine.
Singurul curajos, arbitrul Andrei Chivulete, e pus la zid că a făcut exces de zel, adică, pe înțelesul tuturor, a respectat regulamentul.
Ăia care-l încalcă nu pățesc absolut nimic: pleacă acasă liniștiți. Într-un stat normal, de exemplu Marea Britanie, ăștia care au părăsit UE acum vreo trei ani, ar fi fost legitimați, monitorizați după camerele tv din stadion și vedeau meciurile de la secție, de acasă sau de la bar.
La noi, conducătorii de cluburi le găsesc circumstanțe atenuante în virtutea ideii că „și alții fac la fel”. Puternic argument: dacă vecinul merge fără bilet în STB, folosesc și eu tehnica să spun controlorului că nici el nu plătește, deci să nu mă amendeze și pe mine. Fabulos, șocant!
Inutil să așteptați reacții de la FRF și de la LPF. Dânșii dorm pe salarii babane, după voturi covârșitoare și adeziuni grețoase, și se fac că muncesc Din când în când, unii mai tineri dintre ei mai apar folosind neologisme să pară câ ne domină intelectual. Cel mult ne jignesc inteligența.
Câteva zile mai târziu, un personaj cu nume care merge bine cu muștar dacă e gustos, anunță că spectatorii n-au voie în tribune la un meci organizat chiar de clubul lui.
Campionat profesionist, nu fotbal pe uliță, nu futsal, nu minifotbal, nu fotbal cu jetoane, nu Play Station. În afară de deținătorul drepturilor tv, firesc afectat, nu intervine nimeni. Nici măcar LPF, instituția care mestecă procente bune din banii ăia mulți, nu are reacție. Speră să-i treacă repede furia patronului și să se împace rapid cu fanii
Uite că nenea nu vrea! Cum ar fi ca Yasir Al-Rumayyan de la Newcastle să le închidă porțile în nas fanilor? Nici măcar ca exercițiu de imaginație nu merge.
La un meci derby din handbalul feminin, CSM București – Rapid, oaspeții acuză gazdele că n-au vândut toate biletele tocmai pentru a nu le cumpăra adversarii și a avea o galerie mai numeroasă. Totul e conform regulamentului, nimeni nu se sesizează: nici Curtea de Conturi (prejudiciu adus finanțelor clubului, nici FR de Handbal (pentru a reglementa situația).
Mergem înainte, n-am terminat. Naționala de rugby nu e primită să efectueze un antrenament pe stadionul Arcul de Triumf, urmează două meciuri importante cu Belgia și Portugalia, pentru că gazonul e menajat.
Pentru ce sau pentru cine? Nici măcar domnul Radu Popa, administratorul desemnat de Ministerul Sportului pentru complexul respectiv, nu răspunde public. Sau nu e lăsat sau e mut ori i-a mâncat pisica limba.
Nici nu mai contează. Nu aveam așteptări. Nu e niciun meci, niciun eveniment pe cocheta arenă, protejăm gazonul pentru un grătar sau o miuță. Să pască vacile? Pentru ce? Nu se știe.
Vi se pare că intervine cineva, bilingv sau nu? Nu, dar discutăm despre dezvoltarea sportului pe noi culmi. Ne asumăm că performăm dar echipa naționala de rugby, printre puținele pe care le mai avem calificate la Mondiale, se antrenează pe sintetic așa cum fac elevii de a patra în școlile generale. La ora de sport!
Tot o dăm cu integrarea europeană, în sport și în alte domenii. Nu știu de ce, dar mi se pare că am semnalizat dreapta și o luăm spre stânga Europei. Accelerăm spre continentul african și frânele nu țin mai deloc.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER