Look up! De acolo de unde suntem, doar în sus ne putem uita

Șapte consideratii pe marginea unui serial din lumea a treia a fotbalului.

1. FRF ajunge la limita penibilului cu amânarea nefirească a finalului. Era să-i spun happy-end, dar nu e producție hollywood-iană, așa că happy-end-ul nu e garantat. Ba chiar, aș zice că dimpotrivă, mai ales că știm cum s-au încheiat precedentele seriale produse de FRF.

2. De neînțeles atitudinea lui Laszlo Boloni. A fost vizitat la Nisa, a venit la București, toți îl dădeau viitorul selecționer. După care nu raspunde la telefoane? Ar fi doar treaba dumnealui dacă ar face așa cu un club din Golf sau cu oricine, dar nu cu echipa națională. Înțeleg că e un tip meticulos, atent la detalii, dar se putea lămuri în atâtea zile dacă și în ce condiții vrea să redevină selecționerul României.

3. Stategia FRF e cel puțin incoerentă. FRF nu știe ce fel de selecționer e potrivit pentru echipa națională. FRF stă de vorbă cu (aproape) toată lumea. Există asemănări între fotbalul gândit de Hagi și cel gândit de Dan Petrescu? Puține, aș zice. Foarte puține. Prima dintre ele fiind faptul că vorbim despre același sport.

Totuși, FRF îi ofertează pe ambii. Fără să iei în calcul ce i s-ar potrivi mai bine naționalei în acest moment al existenței sale. FRF ia la rând reproșurile de peste ani sau băieții liberi de contract. Ar mai fi fost Edi Iordănescu cel mai potrivit selecționer dacă nu pleca de la FCSB? Mulțumim, Gigi Becali! ?

De acolo de unde suntem, doar în sus ne putem uita. Editorial Vali Moraru

4. Naționala se refuză. La Hagi am înțeles, e dificil de acceptat un selecționer patron în Liga 1. Mai dificil de acceptat decât prim-miniștri plagiatori, foști sau actuali. Apoi, Răzvan nici măcar nu merita deranjat, are omul alte treburi, a spus clar că nu mai e interesat. Dar observăm că Dan Petrescu și Laszlo Boloni pot refuza echipa națională. Oameni cu aproape 200 de selecții. Unul se face că se gândește până pe 20 decembrie dacă să dea bani de la el ca să antreneze naționala, celălalt vine la București pentru discuții după care pleacă la Târgu Mureș și îi moare telefonul. Negocierile fiind, bineînțeles, ”deschise”.

5. FRF nu știe să negocieze. Altfel nu se explică multe lucruri. Inclusiv inconstanța din puținele declarații publice făcute pe subiect. Principiul abordării unui singur candidat a fost abandonat pe parcurs. „Singura variantă de lucru” (Dan Petrescu) a devenit „singurele 3 variante de lucru” – Boloni, Iordănescu, Mutu.

Apoi, planul pe 4 ani, invocat, sunt convins, și în discuția inițială cu Hagi, dar și expus public, s-a redus apoi la doi ani (”avem nevoie de rezultate, de calificare la Euro”) după care a apărut și obiectivul intermediar, locul 1 în Liga Națiunilor, minim locul 2. Ai senzația că, în vreme ce condițiile se înăspresc, inclusiv cele financiare, federalii încep să-și piardă răbdarea. Ceva de genul ”să semneze odată careva, că ni s-a cam luat”!

6. Informațiile care au circulat în această perioadă s-au bătut cap în cap tocmai pentru că federalilor le-au căzut rând pe rând variantele în care ei înșiși credeau sută la sută. Federația a fost convinsă că va veni Dan Petrescu. Și l-a așteptat. Degeaba. Federația a fost convinsă că vine Boloni. Și l-a așteptat. Mai puțin decât pe Petrescu și cu variante de back-up. La ambii a părut că nu lipsește decât o virgulă din contract. Dar virgula aceea a fost esențială, pare-se.

7. România va avea selecționer. Are Malawi, o avea și România. Chiar, experiența de selecționer a domnului Marinică nu impresionează Comisia Tehnică? În fine, FRF va convinge pe cineva. Foarte greu de spus care ar fi (fost) varianta cea mai bună. Important e ca acel cineva (Edi, în principiu, după ce se va fi săvârșit și mult prea importanta acțiune de la Cheile Grădiștei) să ne califice.