Suntem la faza umflării de piepturi. La linia de start toată lumea are dreptul să viseze. Câștigătorii au vântul trofeelor din pupa. Cei ce au pierdut își adună energia din învolburarea revanșei. Cu toții speră la glorie și la bani.
Totul pentru un nou sezon în care să prindem cupele europene și banii de pe urma lor. Și când ele s-or termina pentru noi (de obicei, destul de curînd) să ne măsurăm mușchii în propria bătătură, pentru orgoliul de deștept al satului.
Aș invita la toleranță când vorbim despre sezonul proaspăt încheiat. Nu a fost cine știe ce, dar nici catastrofă. În primul rând, pandemia a avut efecte directe negative la capitolul calitate. Oamenii ăștia au jucat permanent cu stress-ul infectării. Apoi, programul a fost foarte condensat și solicitant. Unde mai pui că au jucat cu tribunele goale, ca la meciurile de pregătire de altădată din Antalya. Diminuarea calității era inevitabilă. Au apărut fluctuațiile majore de formă, accidentările, absențele cauzate de infectări etc.
Am avut o singură echipă în grupele Europa League. Sigur că e puțin, dar de ce am fi avut mai mult? De ce avem asemenea pretenții de la fotbal când sunt atâtea alte aspecte ale vieții în care lumea civilizată e la ani-lumină de noi?
Vara trecută, fotbalul românesc a rămas fără oxigen european după loviturile încasate de Craiova, Botoșani și FCSB. Doar Dan Petrescu a ajuns în grupe, dar nu le-a mai terminat. Și a urmat vânzoleala internă, cu eternele discuții despre arbitraje, înțelegeri și amiciții care să motiveze propriile înfrângeri.
De ce ar fi altfel acum din perspectiva calității și a performanței? Hai să vedem câteva argumente. Mai întâi cele contra.
Nu se întrevăd perspective imediate de creștere obiectivă a bugetelor. Vor fi în continuare echipe precum Astra, care retrogradează pentru că nu are capacitatea de a plăti salarii. A avut și lot, a avut și antrenor. Lipsa banilor i-a fost fatală Astrei. Dinamo va continua lupta pentru supraviețuire în condiții din ce în ce mai grele. S-ar putea să ne amintim de sezonul trecut ca de unul bun pentru Dinamo. Și la bani, și la performanță sportivă.
Chiar de va apărea în play-off-ul viitor, VAR nu va schimba instant ambianța de lucru. Vom asista la aceleași discuții care să ”pună presiune”. De ce nu ai face-o? Dacă ai succes, zici că a mers strategia. Dacă pierzi, decredibilizezi performanța adversarului.
Care ar fi argumentele pentru un sezon mai bun decât precedentul? În primul rând, revenirea la o oarecare normalitate. Cazurile de coronavirus vor fi mai puține. Spectatorii, chiar dacă nu vor umple stadioanele, vor fi acolo.
Apoi, apariția Conference League. Este o șansă pentru câteva echipe să acceseze sume care să le mențină bugetul la un nivel decent. Cu o echipă în grupele Europa League și una în grupele Conference League (cam asta ar fi o variantă realistă) ar putea intra aproximativ 20 de milioane de euro în circuitul fotbalului de la noi. E adevărat, alții vor câștiga mult mai mult, decalajele vor continua să crească, dar când vorbim de supraviețuire… orice milion e bun!
În plus, deși a pierdut un performer (Dan Petrescu), Liga 1 câștigă un nume interesant, Adrian Mutu. Va fi primul lui mandat serios la o echipă de club. Și nu la una oarecare, la una cu buget bun și cu ambiții mari. În absența lui Hagi (ce-ar fi dacă ar reveni și el pe bancă la Viitorul?), vocea lui Mutu va fi prezentă etapă de etapă în spațiul nostru fotbalistic.
Revenirea lui Marius Șumudică va fi un alt punct de atracție. Un antrenor cu performanțe, cu titlu luat cu anti-cârcel, cu primăvară europeană, cu experiențe reușite în Turcia, dar și cu felul de-a fi care asigură spectacolul și la meci, și după meci.
Un nou pol de interes va fi disputa Craiova vs Craiova. Cel puțin în două etape din 30, dacă nu cumva în 4 din 40, ochii vor fi ațintiți către duelul alb-albastru. Revine și Rapid în prima ligă, adică plus clar la tradiție și la suporteri.
Noul sezon va aduce și stadioane noi. Probabil că nu chiar de la început pentru că, deh, începutul e greu chiar și când durează ani de zile. Va fi Giuleștiul, va fi Arcul de Triumf, va fi noua arenă de la Sfântu-Gheorghe. Ghencea va apărea la liga secundă sau, cine știe, va putea fi închiriată și de echipe de prima ligă.
E clar că argumentele „pro” sunt dominante. Ne putem aștepta la un sezon mai interesant decât cel care tocmai s-a încheiat. Deși a început cam la fel ca multe altele din ultimii ani: cu patronul FCSB care anunță „vijelia” roș-albastră degrabă măturătoare de adversari neputincioși. Nu știu cât fotbal o să vedem, dar sigur nu vom apuca să ne plictisim.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER