De ce a fost Adrian Mutu ales selecționer U21?! E o întrebare care a înțesat în gândurile suporterilor români în ultimele ore, ca urmare a unei numiri pe cât de surprinzătoare, pe atât de asemănătoare cu cea a lui Mirel Rădoi, în vara anului 2018.
Rămasă fără antrenor după demisia lui Cosmin Contra de la „naționala mare”, conducerea Federației Române de Fotbal a căutat profilul de antrenor care să continue emulația lui Rădoi arătată pe paleta fotbalului internațional la Campionatul European Under 21.
Dintr-o țară în care lipsa investițiilor, a bazelor sportive, a metodicii sportive implementate încă de la juniori sunt evidente și secerătoare de speranța, dar și argumente principale la eșec, Adrian Mutu are șansa bună, dar grea și presantă, de a intra în mediul energiei unui tineret care a inversat speranțele românilor pentru cele două echipe naționale, un fenomen atipic.
Șefii federației nu au ales degeaba un nume important care să conducă echipa națională de tineret. Deși mulți jucători au făcut pasul către tricolorii mari, un nume cu greutate ar fi fost marea șansă pentru a continua sub semnul autorității, combinat cu o disciplină de tip nou, în detrimentul unui antrenor cu experiență, care nu a demonstrat și care trebuie construit în același timp cu rezultate.
Adrian Mutu este cunoscut ca fiind un tip activ profesional, chiar dacă, de multe ori, pașii săi extrasportivi au produs doar regrete și au dovedit, peste ani, că au decăzut o carieră pe care o urmăreau mulți ochi de scouteri. Episodul în care a fost președinte al lui Dinamo, scurt și dificil de catalogat, a dovedit curaj din partea lui Mutu de a se afișa cu un brand la suferință, în contextul problemelor financiare și al celor de infrastructură încremenită în celălalt mileniu, din Ștefan cel Mare.
Toate pentru a construi viitoarea carieră, de a învăța funcția nouă. S-au înțeles puține din acea situație, încă nu știm care a fost raportul său cu Ionuț Negoță, ce sarcini a avut „Briliantul”, însă putem rămâne cu dorința de a învăța. Nu și cu dorința de continua pe această meserie greu aplicabilă și prost înțeleasă ca ecuație, în România. Pentru că doar la noi președinte este egal șef, egal patron.
Însă înainte de a se face președinte și a îmbrăca costumul, jucătorul cu contacte de jucători europeni în telefon a trecut prin focurile gecii cu „A1”. Tot în situații grele, căci doar așa se deschid oportunitățile la porți de carieră. În urmă cu trei ani, la ASA Târgu Mureș, după o aventură la Petrolul lui Contra și o escapadă cu multe zero-uri la Pune City, Mutu se duce ca jucător, dar ajunge pe bancă, pe fondul unui haos total, clubul rămânând fără finanțare și cu multe scântei aprinse în vestiar. Titulatură nepăstrată în statistică, fișa postului încă îi arată plasa ca obiectiv.
Se ceartă cu directorul sportiv Daniel Stanciu și Claudiu Maior, viceprimar cu atribuții managerești – combinația care, într-un cadru pitoresc, anunță cert faliment – și în cele din urmă decide să părasească un club cu rezonanțe din vremuri demult apuse. Pe cât de istoric numele, pe atât de ancorat în prăpastia ce scaldă spre amatorismul de județ.
A urmat pasul spre FC Voluntari, cu sarcini clare de salvare de la retrogradare, evitând astfel imaginea pe care eșecul din iarbă putea să păteze obrazul politic ilfovean. Nu a salvat Adrian, ci hazardul loviturilor de departajare. S-au bucurat toți, Mutu a înțeles că Liga 1 nu îi poate aduce panta spre a deveni antrenor mare.
Rămas pe bară și cu prea multe activități extra-sportive, între care cinele proteice din Dubai, sărate din cot de bucătar și vacanțele mult prea lungi care lenevesc la un moment dat, copilul râzgâiat și talentat al fotbalului românesc a acceptat o ofertă deschisă în dicționar la cuvântul „ciudat”, primită de la FRF.
Instituție care îl urmărește, din drag de imagine. Înapoi la costum, pentru poziția de director sportiv.
Răzvan Burleanu avea nevoie să capteze pozitiv, să se afișeze cu tot ce are mai bun și nu se ține de umăr cu Generația de Aur, după conflictul deschis și absurd cu ea, conflict de generații. În primăvara lui 2018, părăsește barca federativă:
„Nu mai vreau să stau la birou, indiferent de rezultatul alegerilor. De undeva trebuie să-mi încep cariera, nu pot să spun dacă o voi face din ţară sau străinătate. Muncesc şi mă pregătesc să fiu antrenor. O să stau să mă gândesc, să treacă şi alegerile de săptămâna viitoare, să vină vara şi voi vedea ce opţiuni am”, spunea Mutu atunci, cu gândul la licența Pro, la final de job part-time. A venit și vara și, în același timp cu ea, un loc călduț la tineretul lui Al Wahda, pregătit în taină, arăbește de prietenul Reghecampf. Toate după vară, nu înainte.
Și cum nu doar norocul atrage avansarea în carieră, influența este cea care mută oportunitatea de la plan la fapt. Mutu se îndreaptă din nou spre Burleanu ca un catalizator pentru campania electorală. Unul care i-a indignat pe Lupescu și Hagi, cei ce se pregăteau să îl înfrunte pe Răzvan Burleanu la alegerile din 2018.
Și pentru Adi, acel „indiferent” pe care îl punea în dreptul alegerilor a dispărut.
Câștigătorii iau tot, cel aflat în galben la același număr de goluri cu „Regele” mai face un pas, devenind selecționerul echipei naționale de tineret. O întâmplare sau nu, timpul și rezultatele decid. Vom pierde sau vom câștiga noi, cei fără contract și cu palmares neraportat la o țară întreagă.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER