Toma Simionov, dărâmat după pierderea lui Ivan Patzaichin. „Fratele meu a murit! Inima mi-e zdrobită!” Amintiri greu de uitat cu fostul mare sportiv

Toma Simionov (65 de ani), sportivul care a câștigat două titluri olimpice alături de Ivan Patzaichin, la Moscova și Los Angeles, dărâmat după pierderea marelui sportiv român.

Ivan Patzaichin a murit în cursul zilei de duminică, 5 septembrie, după ce în ultimele 3 luni a fost internat la Spitalul Elias din București.

Fostul mare campion mondial s-a luptat cu o boală cruntă în ultimii ani, iar vestea că acesta nu mai este între noi a ajuns și la Toma Simionov.

Toma Simionov, dărâmat după pierderea lui Ivan Patzaichin

Toma Simionov a dezvăluit cum a primit vestea că a murit Ivan Patzaichin și susține că încă nu poate să realizeze că fostul său coleg nu se mai află printre noi.

„Vă spun sincer că parcă nu am mai avut aer, deși eram în curte. M-am așezat și am început să plâng. El îmi spunea Tomiță. Era mai mare ca mine și-l ascultam în toate. Mereu mă învăța numai de bine. Doamne, alături de el, am trăit cei mai frumoși cinci ani sportivi. Am fost la Jocurile Olimpice de la Moscova, în 1980, apoi la Mondiale în 81, 82 și 83 și la încă o ediție olimpică, la Los Angeles în 1984. Mereu a fost medalie de aur.

Pe Ivan l-am pierdut, dar amintirile astea nu mi le poate lua nimeni. Să îl petrecem pe ultimul drum cum se cuvine. Ce e omul pe pământ? O să vedem acum unde va fi Ivan, să mergem să îl petrecem pe ultimul drum. A fost un sportiv uriaș, un om cum rar poți întâlni. Nu rveau să dau ochii cu doamna Georgiana și cu Ivona, fiica lui. Săracele, ce o fi în sufletul lor. De azi, nu mai are cine să îmi răspundă la telefon și să mă întrebe: «Ce faci Tomiță, ești bine?». Doamne, ce om! Ce suflet! Niciodată nu se certa cu nimeni, când era vreo problemă, vreo discuție în contradictoriu, el pleca. Inima mi-e zdrobită! Nu pot să cred că Ivan nu mai e”, a declarat Toma Simionov, conform GSP.ro.

Amintirile lui Toma Simionov cu Ivan Patzaichin

Toma Simionov și-a adus aminte și de momentul în care a fost pus în aceeași barcă alături de marele Ivan Patzaichin și a dezvăluit prin ce peripeții a trecut alături de el. „Antrenorii noștri, Dumnezeu să-i ierte, Nicolae Navasar și Radu Huțan, ne-au pus în canoe cu doar două săptămâni înainte de Jocurile Olimpice de la Moscova. Am tras o pistă de control și am scos un timp formidabil. Așa am rămas.

La Moscova, eram în start pentru finală. Dintr-o dată s-a pornit însă o fortuă, ploua cu găleata. S-a umplut barca de apă. S-a amânat startul, ne-am dus la mal să scoatem apa din bărci”, își amintește marele canoist. Are apoi în minte și finala, de parcă s-ar fi disputat ieri.  Oto Tomiuc a fost românul care a dat startul, am plecat tare. După 300 de metri, m-am uitat în spate. Eu fiind al doilea, m-am speriat, am crezut că s-a amânat iar startul. Aveam deja două bărci avans față de adversari. Am câștigat lejer, iar Ivan mi-a spus atunci, că vrea să mai tragă alături de mine”, adaugă Toma Simionov.

Cum au câștigat cu barca spartă la Campionatul Mondial 1982

Fostul mare campion olimpic care a ajuns la 65 de ani a povestit și momentul în care au câștigat cu barca spartă la Mondialul din 1982, de la Belgrad. „Acolo, în proba de 10.000 de metri, am avut un incident major. Erau turnante de câte 2.500 de metri. Când am întors canoea, ungurii au intrat peste ruși, iar rușii în noi. «Beresiti! Beresiti!» au strigat ei, adică «Ai grijă! Ai grijă!». Au intrat cu ciocul bărcii undeva pe partea lui Ivan. Ne-au spart barca. Eu credeam că gata, vom abandona. Dar Ivan, cu calmitatea lui recunoscută, mi-a spus: «Tomiță, dă la pompă să scoatem apa din barcă!». El a lovit cu pumnul în barcă, acolo unde intraseră rușii. Mahonul ăla s-a pus la loc, și a rămas așa. Când mai erau vreo 1.000 de metri, i-am ajuns pe ruși din spate. Apoi i-am întrecut și am câștigat aurul”.