Era tot în mai, pe 16, acum fix 16 ani, când Mircea Lucescu fusese convins că se poate construi ceva și în fotbalul brut, mineresc și total necunoscut la vremea respectivă din Donețk.
La doar câteva zile aducea și o primă dovadă că se poate: Cupa Ucrainei! Cel dintâi trofeu din cele 22 adunate în cei 16 ani de domnie la Șahtior.
Dar, poate cel mai important, în acel prim trofeu a constat și semnalul de alarmă pentru Dinamo Kiev, echipa ce nu prea știa cum e să pierzi mai ales pe plan intern.
Așa practic s-a născut un nou derby: Șahtior vs Dinamo Kiev! Partide cu tâlc tactic, cu orgolii pe teren și în loje, dar cu exprimarea europeană. Poate că niciodată Șahtior n-ar fi câștigat Cupa UEFA (2009), dacă la Kiev nu exista un adversar puternic.
Ceva special
Erau momente când știam pe de rost echipa lui nea Mircea. Erau un Raț sau un Marica, Stoican sau Bărcăuan (la începuturi). Pyatov ne mânca și nouă ficații cu gafele lui, iar de Willian am fost de acord cu toții că va ajunge mare. Ulterior, Abramovici ne-a dat dreptate.
Vremuri. Ce ne mai leagă acum de acest derby în afară de dragostea pentru fotbal bun și de istorie? Un Junior Moraes – trecut prin Bistrița lui nea Jean – care îngroașă rândurile ucrainenilor din echipă (naturalizat). În trecut au fost români, brazilieni, acum rețeta pare că e să ai jucători talentați din Ucraina. Valabil și la Dinamo Kiev, iar asta se vede la națională.
Măi copii, cum ar spune Luce, știți ce e interesant la meciul acesta: greu să-i previzionezi un verdict, dar la final – indiferent de cine câștigă – scorul ți se pare normal. Lupta e luptă și nu prea ai ce să mai comentezi pe lângă. Poți să-ți dai cu părerea, ca orice microbist, dar n-ai ce să faci dacă în loc de x/1 final a ieșit invers sau cu totul altceva. E ceva special.
Ne e dor de derby-ul lui Lucescu, de meciul în sine, dar și de atmosfera de dinainte. Hai La Fotbal zice sloganul. Noi zicem că altă șansă nu avem!
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER