Se spune că blestemul este una dintre cele mai vechi invocații din istoria umanității. Cu siguranță, înainte de Romulus și Remus, probabil chiar înaintea scrierii Vechiului Testament. De multe ori, rămâne doar ideea, dar adevărul este că se întâmplă să aibă efect de cel puțin tot atâtea ori.
Acesta este cazul Balonului de Aur, trofeu care răsplătește pe cel mai valoros jucător european. După adjudecarea trofeului, mulți fotbaliști au intrat într-un con de umbra din care greu și-au mai revenit. Pentru alții a fost chiar mai urât decât atât…
Exemple celebre
Cristiano Ronaldo a fost eliminat în timpul derby-ului orașului Manchester, dar formația sa a câștigat. În plus, deși lumea fotbalistică știa acest lucru, anunțul oficial nu fusese încă făcut. Deci, sa-l excludem pe fotbalistul lusitan. Desi, un prim semn există. Să trecem, pentru început, la ceea ce se știe cu siguranță. Kaka, jucătorul lui Milan, și-a adjudecat trofeul în 2007 și, după revenirea din Japonia, de la Campionatul Mondial al Cluburilor, nu a mai jucat mare lucru. A fost nevoie de venirea lui Ronaldinho pe San Siro pentru a-l scutura puțin și pe compatriotul său care, ușor-ușor, și-a revenit. Nu și Van Basten, spre exemplu, pentru care distincția France Footbal din 1992 a însemnat începutul sfârșitului. După ce a primit pentru a treia oară trofeul a zburat la Saint Moritz unde s-a operat la gleznă. A făcut tot posibilul să revină, dar nu a mai reușit niciodată să fie Olandezul Zburător de odinioară. Și-a agățat ghetele în cui în 1995…
Când a început blestemul
Statisticile spun că argentinianul Omar Sivori a fost primul care a stabilit regula. În 1961, după ce a primit trofeul France Football, a fost suspendat șase etape în campionat, implicat într-un scandal de dopaj (din care a ieșit basma curată), după care a fost umilit în meciul pe care țara sa l-a pierdut în fața Italiei la Mondialele din Chile ’62. A fost apoi cazul cehului Nedved, care s-a accidentat în timpul semifinalei cu Grecia la Europenele din 2004, iar naționala țării sale a ratat calificarea în finală.
Shevchenko, ‘omul negru’ Ucraineanul a ratat două ocazii uriașe la Istanbul, în timpul finalei contra lui Liverpool, iar la loviturile de departajare și-a îngropat echipa, astfel că trofeul Champions League a mers în orașul Beatles-ilor. Tot la fel a fost destinul lui Roberto Baggio, la nivel de naționale, de data aceasta. Astfel, în timpul finalei de la Pasadena, din 1994, a ratat la loviturile de departajare, iar trofeul a mers în Brazilia. Evident, cu un an inainte, în 1993, fusese onorat la Paris…
Il Fenomeno, ghinionul absolut
Dupa ce primește primul trofeu, în 1997, are parte de două accidentari teribile; revine și se încoroneaza campion mondial în 2002, după finala contra Germaniei (2-0). Primește din nou Balonul de Aur, dar se reaccidentează grav aproape imediat, moment din care nu va mai fi niciodată el însuși. Căderi de forma subite (fără legatură cu eventuale accidentări) au avut și Ronaldinho sau Owen. În plus, să ne gândim la Zidane și la felul în care a părăsit fotbalul… Adică, roșu pentru „capul” pe care i l-a aplicat lui Matrix și finala pierdută contra italienilor. Cu el pe teren până la sfârșit poate că altul ar fi fost rezultatul… Iar exemplele pot continua, Stoicikov, vecinul nostru… Pentru mulți fotbaliști, trofeul oferit de France Football a însemnat un fel de sărut al morții. Fotbalistice, desigur.
articol de Octavian METONI
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER