AS Roma, o istorie eternă

Fiecare club are povestea lui. Momente de grandoare, dar și de decadență, titluri, dar și retrogradări și, din acest punct de vedere, nici AS Roma nu face excepție de la regulă.
Gruparea romană nu se poate compara cu Juventus, Inter sau AC Milan, dar sub culorile giallo-rosso au evoluat sau încă joacă fotbaliști celebri ca Falcao, Giannini, Totti sau Prohaska, iar dragostea și atașamentul fanilor din Cetatea Eternă și de aiurea nu sunt deloc mai prejos de fanatismul și căldura tifosilor celor mai mari grupări peninsulare.

În plus, Roma a fost prima destinație italiană a căpitanului naționalei, Cristi Chivu, publicul roman apreciindu-l foarte mult pentru prestațiile sale. Din păcate, Cristi a suferit și numeroase accidentări în perioada romană, drept pentru care Totti l-a numit, mai în glumă, mai în serios, Swarowski.

Se naște AS Roma

Pentru a consemna apariția grupării romane trebuie să ne întoarcem puțin în timp, mai exact în anul 1927.

În acel sezon, Italo Foschi, președintele unui club obscur, Fortitudo, a intuit că pentru a putea concura cu marile cluburi din Peninsulă este necesar, în primul rand, ca toate asociațiile sportive mai importante din capitala Italiei să se unească.

Ideea sa a fost primită cu entuziasm, din fuziunea cluburilor Alba, Roman, Fortitudo și Pro Roma luând naștere AS Roma, o grupare care s-a bucurat, încă de la început, de sprijinul suporterilor.

Prima arenă a fost stadionul Testaccio, unde Roma a evoluat între 1929 si 1940, mult timp dupa aceea suporterii ducând dorul respectivului stabiliment.

Trebuie spus că "dușmanii de moarte" de la Lazio nu au decât foarte puțini suporteri în orașul propriu-zis, imensa majoritate a cetățenilor Romei fiind fanii fostei echipe a lui Cristi Chivu.

Anii 1940-1960

Deși Roma a câștigat un "scudetto" în 1942, specialiștii tind să minimalizeze acest lucru, drama războiului și apoi luptele cu partizanii făcând ca mulți să se îndoiască de justețea trofeelor adjudecate, nu numai de As Roma, în perioada desfășurării celei de a doua conflagrații mondiale.

Altfel, nu ar fi lucruri notabile de semnalat, singurul lucru demn de remarcat ar fi trecerea pe Stadio Olimpico, proaspăt inaugurat cu ocazia Olimpiadei de la Roma, ediția din 1960.

Perioada 1960-1970

"Tifosii" trăiesc, în 1961, satisfacția câătigării primului trofeu european, după un 2-2 în deplasarea de la Birmingham romanii impunându-se, în retur, cu 2-0.

Presa vremii menționa că Manfredini, zis Piedone, era cel mai mare jucător care imbracase tricoul Romei pâna în acel moment.

Dar, ascensiunea grupării din capitala Italiei nu era decât la început. Urmează doua cupe naționale (’64 si ’69), dar și decesul inexplicabil, în vestiarul din Cagliari, al lui Giuliano Taccola, un jucător extrem de iubit de tribune.

Deceniul șapte

Noul președinte Gaetano Anzalone promite schimbări și-l aduce antrenor pe Niels Liedholm, un tehnician tenace care merge pe mâna tinerilor dar, cu excepția unui loc trei în 1975, visele de mărire ale suporterilor nu își găsesc confirmarea.

Războiul cu Juventus

Torinezii le suflă campionatul în 1981, dar tifosii știu că au fost furați pe față în meciul decisiv de la Torino, golul perfect valabil al lui Turone fiind anulat pe nedrept și ar fi adus titlul la Roma.

De remarcat venirea brazilianului Falcao, considerat, chiar și astăzi, cea mai buna achiziție a Romei.

Pe urmă, în 1983, golul lui Pruzzo de la Genova aduce titlul în Cetatea Eternă, întregul oraș fiind cuprins de nebunie.

Pe Stadio Olimpico, di Bartolomei, Falcao, Ancelotti, Prohaska, Bruno Conti și Pruzzo prezintă tifosilor trofeul.

De altfel, ziariștii din Peninsulă consideră acea formație ca fiind cea mai valoroasă din istoria Romei. Un singur moment trist, finala CCE pierdută chiar la Roma, la loviturile de departajare, în fața lui Liverpool.

Anii 90 înseamnă Giannini

Vine Mazzone pe bancă, pe urma e rândul lui Bianchi, apoi apare Zeman. Echipa joacă frumos, dar nu câștigă nimic.

Fanii sunt sătui de atâtea cupe, vor cu ardoare campionatul. Președintele Sensi hotărăște să-l cheme pe Fabio Capello, un fost jucător al Romei și considerat un tip extrem de ambițios.

Totuși, deși vin Candela, Nakata sau Montella, primul an al gestiunii Capello se încheie jenant pentru fani: campionatul este adjudecat de Lazio.

A treia oară

Stagiunea 2000-2001 aduce al treilea titlu pentru Roma, în urma unui galop de sănătate care a însemnat și un record de puncte pentru un campionat cu 18 formatii.

Totti, Montella și ceilalți au făcut ca sute de mii de persoane să declanșeze fiesta la Circo Massimo.

Este momentul în care clubul intră în galeria marilor grupări din Peninsulă. Din păcate, formația cunoaste, iarăși, o perioadă de cădere, dar echipa joacă spectaculos, jocul ei colectiv atrăgând simpatia ziariștilor și a suporterilor neutri.

Întâlnirea cu Steaua

În 1984, în Cupa Cupelor, AS Roma a eliminat Steaua după o dublă extrem de strânsă (0-0 si 0-1), dar în meciul de pe Stadio Olimpico formația pregătită de Florin Halagian a ratat cel puțin patru ocazii monumentale.

A fost momentul demiterii argeșeanului și al rechemarii lui "nea Imi", creatorul marii echipe a Stelei care avea să câștige CCE la Sevilla, în 1986.

De remarcat că Roma a evoluat în Liga Campionilor în acest sezon, unde i-a avut ca adversari pe CFR Cluj. Roma a mers mai departe, în ciuda victoriei istorice obținute de feroviarii ardeleni în Cetatea Eternă (2-1), iar în optimi au fost eliminați de Arsenal, loviturile de departajare fiindu-le fatale romanilor. Drept pentru care, visul de a disputa finala Champions League chiar pe Stadio Olimpico, 25 de ani mai târziu de la nefericitul ultim act cu Liverpool, s-a spulberat. Oricum, tifosi așteaptă o victorie cu Juventus, cea mai galonată echipă italiană nebucurându-se de prea mult respect în Roma. Dimpotrivă…
 
Trofee adjudecate de Roma

Campionate: 3

1941/42, 1982/83, 2000/2001

Cupe ale Italiei: 9

1963/64, 1968/69, 1979/80, 1980/81, 1983/84, 1985/86, 1990/91, 2006/07, 2007/08

Cupa Oraselor Targuri: 1

1960/61

Supercupa Italiei: 2

2001, 2007