Bayern München – mașinăria germană de produs bani din fotbal: „Prima repriză o joacă pentru fisc, a doua pentru ei”

• Nemții au avut grijă, de la bun început, să separe sportul de business pentru a nu afecta stabilitatea echipei în cazul unor probleme financiare

La mijlocul lunii februarie, „Allianz” SE, cea mai mare companie de asigurări din Europa, a cumpărat 8,33% din Bayern München, suma plătită fiind de 110 milioane de euro. Sponsorul stadionului din München va sta la masa acționarilor echipei bavareze alături de Audi și de Adidas, care dețin, la rândul lor, câte 8,33%. Cercul pare acum închis. Pe viitor, nimeni nu crede că o altă companie va mai putea pătrunde în acționariat. Din banii obținuți din ultima tranzacție, Bayern anunțat că vrea să ramburseze datoriile pe care le mai are în urma construcției stadionului din München, care a costat 340 milioane de euro.

Clubul „mamă” e protejat prin statut să nu-și piardă identitatea
Pentru a înțelege de ce astfel de companii de nivel mondial investesc în fotbal, trebuie mai întâi studiat modul în care funcționează Bayern München. Strict fotbalistic, echipa lui Pep Guardiola este deținătoarea ultimei ediții UCL și câștigătoarea Campionatului Mondial al Cluburilor. Organizatoric, clubul este, de asemenea, cel mai bun lume. Deloc întâmplător este faptul că numărul de membri cotizanți ai acestei grupări a crescut de la an la an ajungând acum la 223.985 de legitimații, aspect care amenință sloganul celor de la Benfica („maior clube do Mondo”).

Ar putea părea ciudat pentru unii ca destinele unora dintre cele mai puternice echipe de fotbal din lume să fie în mâinile suporterilor-cotizanți. Spre deosebire de cluburile engleze, nemții au refuzat de fiecare dată ca echipele de fotbal să intre pe mâna investitorilor privați, păstrându-se cu sfințenie regula de „50 plus 1″. Astfel, clubul „mamă” este obligat să dețină cel puțin 51 % din drepturile comerciale, având voie să vândă cel mult celelalte 49 de procente.  „Gruparea mamă” își va putea astfel păstra cele trei simboluri tradiționale în cazul unui faliment economic al societății comerciale: sigla, palmaresul și culorile.

În România sunt destule exemple de cluburi care și-au pierdut identitatea odată cu intrarea în faliment a societății comerciale respective. Poli Timișoara este unul dintre ele.
 
În Germania însă, sistemul prevede protecția istoriei echipei. Clubul „mamă”, FC Bayern München e.V. (Eingetragener Verein) și-a capitalizat secția de fotbal conform jurisdicției economice pe care o învață orice student de la ASE. Așa a apărut FC Bayern München AG (inițialele provenind de la Aktiengesellschaft). Această entitate se ocupă de partea comercială a clubului. Acțiunile se împart astfel: clubul „mamă” deține 75%, Adidas 8,33%, Audi 8,33% și, mai nou, Allianz 8,33%.

Conducerea efectivă a societății FC Bayern München AG este constituită din Consiliul de Administrație (format din acționarii principali și de un reprezentant al clubului „mamă”, în cazul de față Uli Honess) și din „Executive Board”, al cărui președinte este Karl Heinz Rummenigge, plus alți patru colegi specializați în comerț, finanțe, marketing și sport, unul dintre ei fiind fostul internațional Matthias Sammer.

„Executivii” conduc businessul nefiind influențați de către colegii din Consiliul de Supraveghere. E ca și cum, de exemplu la Steaua, Valeriu Argăseală și Iulian Ghiorghișor ar conduce clubul fără amestecul patronului George Becali.
La Bayern, asocierea între club și societatea comercială este constituită în baza unui statut care prevede organigrama și competențele clare pentru fiecare dintre membrii Consiliului de Administrație. În plus, tot în statut se prevede ca la fiecare sfârșit de an să se organizeze o adunare generală în cadrul căreia electoratul confirmă sau infirmă membrii respectivi, după prezentarea bilanțului companiei pe anul fiscal încheiat.

La adunarea generală, care se desfășoară în sala olimpică din München, sunt invitați 10.000 de delegați din partea celor 223.985 de membri cotizanți, care primesc cu 30 de zile înainte documentele aferente punctelor înscrise pe ordinea de zi. Reprezentanții fanilor sunt cei care validează conducerea executivă.

Trei niveluri de salarizare
Modul impecabil de organizare al clubului bavarez asigură fotbaliștilor antrenați de Josep Guardiola un buget anual de salarii în valoare de 232 milioane de euro. Cele mai mari câștiguri le au fotbaliști precum Ribery, Gotze, Robben, Neuer sau Schweinsteiger, ale căror câștiguri anuale sunt cuprinse între 8 și 12 milioane de euro.  Urmează apoi jucători precum Mandzukici, Rafinha, van Buyten sau Shaqiri cu salarii între 2,5 și 5 milioane de euro. La ultimul nivel se încadrează rezervele de la tineret, precum Julian Green, care primesc între 300.000 și 500.000 de euro pe an. De la Steaua, doar un singur jucător s-ar putea încadra la nivelul minim salarial al lui Bayern. Este vorba despre Lucian Sânmărtean care e remunerat, lunar, cu 30.000 de euro.

Harta veniturilor
Bayern München AG a încheiat anul trecut cu un profit de 14 milioane de euro după plata taxelor și a impozitelor, iar cifra de afaceri a fost una record, de 432,8 milioane de euro.

În 9 din ultimii 10 ani, clubul german a fost numai pe plus, lucru destul de rar întâlnit în fotbal.

Cea mai mare parte din banii încasați au provenit din vânzarea biletelor de pe teren propriu, 150 milioane de euro și din sponsorizări, la care se adaugă veniturile din marketing, pentru un total de 102,4 milioane de euro. Alte 82,8 milioane de euro au rezultat din merchandising. Toate acestea au generat impozite și taxe totale plătite statului în valoare de 131,9 milioane de euro.

INTERVIU  Mihai Rusu: „Prima repriză o joacă pentru fisc, a doua pentru ei”

• Jurnalistul român Mihai Rusu care din 1977 trăiește în Germania îl parafrazează pe Uli Honess, președintele concernului Bayern Munchen.

ProSport a stat de vorbă cu Mihai Rusu, un bun cunoscător al fotbalului german. Jurnalistul e cunoscut românilor care pe vremea regimului ceaușist ascultau știrile din sport de la postul de radio „Europa Liberă”.

Domnule Rusu, de ce credeți că un club de talia lui Bayern Munchen nu e listat la Bursă?
Pentru simplul motiv că nu le convine acest lucru. Uitați-vă la rivala Borussia Dortmund, club care e cotat la bursă. Sau priviți marile cluburi engleze ale căror acțiuni sunt tranzacționate pe bursă. „E prea mare riscul de a câștiga bani în fotbalul apelând la bursa”, a declarat Karl Heinz Rummenigge, care a urmărit cursul la listarea acțiunilor BorDt la bursa din Frankfurt pe Main (11,70€ la începutul anilor 2000) pentru a ajunge anul trecut la maximum 3 euro!

Putem găsi și la alte grupări de fotbal din Germania o asemenea organizare ca la Bayern?
Da, majoritatea cluburilor care și-au capitalizat secția de fotbal în societăți comerciale SA respectă jurisdictia economică impusa de Liga Profesionistă și de UE. Mai există și societăți FC în comandita pe acțiuni, în care acționarii suportă cu bani proprii deficitul ca atare. Dar Bayern München este cel mai bine organizat ca logistică conceptuală și operativă pe fondul unei cărți de vizită sportive impresionante încă din anii 74-75-76.  

Cât ia fiscul german din profiturile unui club precum Bayern Munchen?
100 de milioane de euro este suma platită anual la Fisc, ceea ce l-a determinat pe Uli Höness, să declare la modul foarte serios că: „prima repriză o jucăm pentru Finanzamt (GF), iar a doua pentru noi!”.

Uli Honess e anchetat pentru evaziune fiscală, care mai sunt noutățile legate de acest aspect? Nu va da bir cu fugiții cum se întâmplă în România?
Nu va fugi din țară, dar a fost obligat sa semneze o înțelegere cu Procuratura și stă la dispoziția ei. Onoarea lui e mai importanta decât iesirea pe ușa din dos, astfel că așteaptă cu încredere ziua de zece martie când va începe procesul, programat pe durata a zece ședinte. Nu ca în „Dosarul Transferurilor” de la noi. Statul german are nevoie de bani și nu de pierderi prin amânări ca în cazul prea bine cunoscut.

La Bayern există trei sponsori care se regăsesc în acționariat: Adidas, Allianz și Audi. Cât de greu e să mai intre în acționariat altcineva?
Deocamdată, Consiliul de Administrație a decis cu acordul președintelui Uli Honess închiderea listei după vânzarea celor 8,33% concernului Allianz; doar o situație grea sau neprevăzută poate determina mărirea  cotei acționarilor în detrimentul clubului.

Bayern nu va putea să-și piardă niciodată culorile, emblema și palmaresul. În România au fost probleme, multe cluburi au suferit…
Suferința a fost bine programată de cei care au vândut, mă întreb dacă pe bază legală, însemnele de stat.  Exemple sunt multe: Timișoara, Craiova, Steaua, DInamo, Rapid. De aceea nu avem bilanțuri anuale, cifre de afaceri, impozite și alte date relevante despre o societate FC SA din LPF, autodefinită ca apolitică-non-guvernamentală și non-profit. Mare greșeală a celor care au conceput statutul LPF, întrucit scopul principal al SC, și din fotbal, asociate într-o entitate de reprezentare ca Liga, nu poate fi decât profitul. Numai CS/Asociațiile Sportive trebuie să fie „pe zero” la sfârșitul anului calendaristic.

În curând vor fi alegeri la FRF, cine credeți că ar merita să fie președinte?
Va câștiga acel candidat care va convinge electoratul, neinfluențat în culise și care va avea și cel mai funcțional program. Mă refer la schimbarea statutului actual care e anti-constituțional și anti-democratic, ca să nu spun chiar anti-european. E nevoie și de o serie de reforme prin care noii aleși să țintească recâștigarea încrederii în marca FRF.