Cantona vs. Taylor

Nea Vanea Chirilă dribla tentația de a pune etichete, de a da sentințe. Cu o excepție. „Nu am nicio ezitare să afirm că englezii nu știu fotbalul pe care l-au inventat”. Săgeata era îndreptată exclusiv către stilul șablonard, previzibil, de ce nu?, și plictisitor. Pasa lungă, centrarea ploaie, satisfacția stupidă a peluzei după obținerea unui corner. Care nu se contabilizau ca-n curtea școlii. La trei cornere un penalty.

Nea Vanea nu-și ascundea însă admirația vizavi de organizarea fotbalului insular până în cele mai neînsemnate detalii. „Cu această pedanterie enervantă pentru noi au condus lumea peste două secole”.

Cum ar comenta, oare, azi Ioan Chirilă informația că pe Taylor-spintecătorul-de-gleznă îl paște doar pedeapsa maximă de trei etape de suspendare? N-ar comenta. Mai mult ca sigur că ar da de parchet cu bătrâna mașină de scris Olivetti de două tone. Tacklingul merge uns la inimă fanului britanic. Deposedarea lui Taylor e însă mai degrabă bucățică ruptă din atacul de K1 al lui Cantona înfuriat pe un suporter din primele rânduri. Pentru că i-a murdărit fanului pantalonii Cantona a luat, parcă, vreo șapte luni. Suporterul s-a dus acasă, și-a schimbat nădragii și peste cinci minute era în pub-ul din colț. Cu dublă fractură de tibie și peroneu, croatul Eduardo de la Arsenal stă un an. Sau stă definitiv. Ca băcăuanul Ardelean, secerat de crampoanele lui Lăcă. „Cât? Trei etape de suspendare pentru Taylor? Gata, odată cu federația, a murit și Imperiul britanic”, probabil că ar fi comentat nea Vanea, încă o dată fericit că și-a făcut țăndări mașina de scris care bătea strâmb litera e. (Mihai Ciucă)

1995 / Lovitura aplicata de Cantona suporterului