Ce face un „cormoran” dacă prinde peștișorul de aur? ProSport a fost prezent la derby-ul Liverpool-United
ProSport a fost prezent la derby-ul Liverpool – Man. United (1-0) de duminică, unul special pentru gazde, care au aniversat 100 de ani de la nașterea lui Bill
Suporterii lui Liverpool au comemorat o sută de ani de la nașterea lui Bill Shankly, manager între 1959 și 1974, care a câștigat trei titluri, două Cupe și o Cupă UEFA
Pentru un fan Liverpool din afara Angliei, să intre pe Anfield pentru prima dată în viață într-un meci cu Manchester United este un vis împlinit. Pentru 14 români, a fost mai mult decât atât. Noi, în ziua de duminică 1 septembrie, am primit din partea peștișorului de aur tot ce ne doream de la fotbal.
Prima, și cea mai importantă dorință, a fost biletul în „The Kop”, peluza care nu poate fi comparată cu niciuna dintre celelalte din Anglia. Au urmat bonusurile: victorie cu cea mai mare rivală, urcarea pe primul loc în Premier League, cu nouă puncte din nouă posibile și trei meciuri fără gol primit, toate acestea în ajunul zilei în care Bill Shankly ar fi împlinit 100 de ani.
Contactul cu „scouserii”
Am ajuns în Liverpool cu două zile înaintea marelui derby. Și pot număra pe degetele de la o mână câți inși îmbrăcați în tricoul lui Everton am văzut pe stradă, de vineri până luni. Sunt sigur că, dacă aș fi fost prin oraș în altă perioadă, aș fi văzut mult mai mulți. În aceste două zile, ne-am acomodat cu rolul de „scouser” gustând zecile de sortimente de bere din puburile englezești. „We are not English, we are Scouse”, se laudă cei din Liverpool, mândri de originea lor.
În acest timp, am dat peste niște oameni neașteptat de sociabili și, probabil, cei mai glumeți indivizi pe care-i puteam întâlni în Insulă. Influența irlandeză se simte nu doar în accentul lor, ci și în felul în care se distrează și își trăiesc pasiunea pentru fotbal. Când patru dintre noi am urcat într-un taxi, toți îmbrăcați în tricoul lui Liverpool, șoferul ne-a trântit un „You sound like Mancs”. Ne-am blocat pentru câteva secunde, apoi am râs împreună cu el, stânjeniți că engleza noastră e atât de diferită de a lui.
Un alt episod interesant, care ne-a familiarizat cu cultura locală, s-a petrecut într-unul din puburile vizitate, acolo unde un bătrân de 70 de ani ne povestea despre primii ani ai lui Shankly la echipă, când în „The Kop” nu erau scaune și intrau 25.000 de oameni. A fost foarte vorbăreț, chiar dacă, la începutul conversației, când credea că suntem imigranți, ne-a întrebat fără ocolișuri: „Ați venit să ne luați slujbele?”
Golul lui Shankly
E inutil să caut justificări pentru faptul că acei 14 bucureșteni, timișoreni sau ieșeni, plus alte câteva sute de români din țară, nu susțin o echipă românească, dar o susțin pe Liverpool. Totuși, unul dintre motive ar putea fi felul în care Liverpool știe să își cinstească legendele.
Managerul care a schimbat fața clubului, transformând o echipă de ligă secundă în cea mai temută trupă din Europa, este, la trei decenii după moarte, cât se poate de viu prin spiritul și energia pe care fanii le transmit jucătorilor. În „The Kop”, pentru meciul de duminica trecută cu Manchester United, s-a pregătit o coregrafie specială pentru cei 100 de ani de la nașterea lui Shankly.
La câteva secunde după ce fanii au lăsat jos cartonașele și au început să îi împingă pe Gerrard și compania spre poarta adversă, a intrat și mingea în poartă. Pe tabela de pe „Anfield” nu sunt trecuți marcatorii și chiar e bine că numele lui Sturridge nu a apărut sub acel 1-0. Golul a venit de la Shankly, de la spiritul pe care l-a lăsat în urmă, de la mentalitatea de a cânta și mai tare în momentele grele, prin celebrul său îndemn: „Dacă nu ne puteți sprijini când pierdem, atunci să nu ne sprijiniți când câștigăm”. Au urmat vreo 90 de minute în care am transpirat ca la maraton. În „The Kop”, toată lumea stă în picioare. În „The Kop”, o secundă era cât un mi nut. Mi-a fost frică de vreun voleu al lui Van Persie, care ne-ar fi stricat sărbătoarea. Dar am avut noroc: olandezul nu a fost decât o umbră a golgheterului din sezonul trecut, iar colegii lui au fost neputincioși în fața eroilor în roșu, care au jucat cu o încredere specifică unor campioni. Nu am mai văzut nicio ocazie mare până la final, nici pentru noi, nici pentru ei, dar o victorie cu United este la fel de dulce, indiferent de modul în care este obținută.
„Twelve more years”
Mulți, poate prea mulți dintre cei prezenți duminică pe „Anfield”, nu au văzut-o niciodată pe Liverpool câștigând campionatul. Aproape toți sunt conștienți că nu are rost să viseze la așa ceva în sezonul ăsta, dar, după trei etape, Liverpool e pe primul loc și probabil că până și exigentul Shankly a zâmbit, de undeva de sus, după fluierul final. „If you are first, you are first. If you are second, you are nothing” este un alt citat celebru al marelui manager scoțian, care se potrivește situației actuale a echipei.
După bucuria de la final și clasicul „You”ll Never Walk Alone”, „The Kop” a scandat, imediat după meci: „Twelve more years, twelve more years”, aluzie la faptul că, timp de 12 ani, fostul manager al lui Everton și succesorul lui Ferguson, David Moyes, nu a câștigat niciodată pe Anfield. Cam așa se bucură scouserii. Am avut onoarea să fiu acolo și sper să le fiu din nou alături cândva.
19 ani au trecut de când Liverpool a avut ultima dată 9 puncte în primele trei etape
23 de ani au trecut de la ultimul titlu de campioană cucerit de Liverpool FC
Românii, invitați la „Centenary Celebration”
Am avut privilegiul de a mă număra printre cei trei membri ai LFC Romania care au intrat la „Bill Shankly Centenary Celebration”. Uniunea oficială a suporterilor Liverpool, denumită „Spirit Of Shankly”, ne-a oferit invitații, apreciind faptul că susținem echipa de la o distanță așa mare. A fost o petrecere exclusivistă, organizată în seara dinaintea meciului, în cinstea marelui manager care luni ar fi împlinit 100 de ani. Printre cei care au depănat amintiri despre Shankly s-au numărat foștii mari jucători Ron Yeats și Jimmy Case.
LFC Romania, branch oficial de anul trecut
Pe scouserii din puburi nu i-a mirat atât de tare că venim din România, ci faptul că aveam bilete în „The Kop”. Asta s-a întâmplat datorită respectului cu care clubul îi tratează pe fanii din străinătate. Trebuie să îndeplinești niște condiții stricte pentru a obține recunoașterea de fan club oficial, iar șeful LFC România, Horia Matei, s-a chinuit aproape șapte ani să îi strângă laolaltă pe cei peste 400 de membri care aparțin astăzi acestei comunități. Românii au confecționat un steag cu Bill Shankly, pe care l-au lăsat celor din The Kop.