Cel mai ghinionist jucător din istoria fotbalului a murit în dimineața de Crăciun. A fost cel mai scump tânăr din lume, dar s-a retras după 23 de operații
În martie 1985, Liverpool era cel mai în vogă club din lume. Câștigase 6 din ultimele 9 campionate în Anglia și 4 Cupe ale Campionilor în ultimul deceniu, însă – fără ca nimeni să știe – clubul se îndrepta spre dezastru. Peste numai două luni, în mai, avea loc tragedia de pe stadionul Heysel din Bruxelles (39 de fani italieni au murit în urma prăbușirii unei tribune), la finala Cupei Campionilor cu Juventus, în urma căreia Liverpool avea să fie suspendată 6 ani din cupele europene.
Înapoi în martie 1985, clubul antrenat atunci de Joe Fagan transfera un puști de 17 ani, Wayne Harrison (foto), pentru 250.000 de lire sterline. Atacantul care debutase la doar 16 ani pentru Oldham devenea cel mai scump tânăr jucător din lume la acel moment. Descris de presa vremii drept „un golgeter înăscut, cu o tehnică sublimă”, Harrison era văzut drept viitorul „King of the Kop”, înlocuitorul lui Kenny Dalglish, ajuns în 1985 la 34 de ani.
„Transferul meu la Liverpool a fost parafat rapid, eram foarte tânăr și nu mă interesa ce scrie în contract. Fusesem de mic suporter al clubului, iar Dalglish și Keegan erau idolii mei” – Wayne Harrison
Pentru a-l raporta pe Harrison la fotbalul actual, presa din Marea Britanie l-a denumit „originalul Wayne Rooney”. Atacantul nu avea însă să devină niciodată fotbalistul uriaș care se anunțase și asta din cauza unui lanț înfricoșător de ghinioane.
La numai câteva luni de la venirea pe Anfield, Harrison era pe punctul de a fi cooptat în lotul echipei mari de noul manager Kenny Dalglish, cel care l-a înlocuit pe Fagan după tragedia de la Bruxelles, însă puștiul a suferit un accident bizar. A intrat prin geamul unei sere și, cum serviciul de ambulanță era în grevă, a fost pe punctul de a muri din cauza pierderii de sânge. Salvat în ultima clipă de medicii militari, Harrison a suferit apoi pe rând de o dublă hernie și accidentări repetate la cartilagii, genunchi și umăr.
„Douăsprezece dintre cele 23 de operații au fost la genunchiul care până la urmă mi-a pus capăt carierei” – Wayne Harrison
Operat de 23 de ori, atacantul a încercat mereu să revină, însă a ajuns la 22 de ani, în 1990, fără niciun meci pentru prima echipă a lui Liverpool. În luna mai, în ultimul minut din ultima partidă din acel sezon jucată pentru echipa de rezerve, contra lui Bradford, Harrison s-a lovit de portarul advers și a suferit o ruptură a ligamentelor încrucișate. „În 1991, managerul Graeme Souness m-a chemat și mi-a spus că doctorii nu mai cred în șansele mele de recuperare. Aveam doar 22 de ani, am fost pur și simplu devastat de veste. A trebuit să mă mai operez de câteva ori la genunchi, astfel că în următorii trei-patru ani nu am putut face nimic”. În 1992, Liverpool i-a organizat un meci de retragere, însă Harrison nu a putut să intre pe gazon din cauza accidentării.
Pe la mijlocul anilor ’90, Harrison a reînceput să joace pentru o echipă de amatori, însă jobul din care își câștiga existența era cel de șofer de tir pentru o berărie. „Cel mai bun mod de a privi ce mi s-a întâmplat este să cred că nimic din ce urmează nu poate fi mai rău decât ce a trecut. Nu simt însă niciun regret, îmi văd de viața mea de acum”, declara acum câțiva ani fostul jucător, pentru publicația Liverpool Echo.
Harrison poate fi considerat cel mai mare ghinionist din istoria fotbalului. A fost atât de aproape de o carieră uriașă, însă, inexplicabil, destinul lui a apucat-o pe un alt drum. Miercuri, în dimineața de Crăciun, lipsitul de noroc Wayne Harrison a încetat din viață pe un pat de spital la doar 46 de ani. Avea probleme cu pancreasul.