De la Fabregas la McManaman:** TOP jucători care au stat un an în plus la echipele lor de club în loc să plece

Plecarea lui Cesc Fabregas de la Arsenal la Barcelona a fost
poate cea mai lungă „telenovelă” a verii în fotbalul
internațional.

Presiuni au fost de ambele părți. Pe de o parte, jucătorul a vorbit
constant cu colegii de la naționala Spaniei care aparțin de Barca,
pe durata Cupei Mondiale, iar, pe de altă parte, Arsene Wenger și
fanii „tunarilor” au făcut tot posibilul să-l convingă să mai
rămână pe „Emirates”.

Până la urmă Cesc s-a hotărât să rămână, dar, deși mai are contract
cu clubul londonez până în 2015, mijlocașul pare a mai avea de stat
în capitala Angliei un singur sezon. În aceste condiții, oare ce va
face? Va avea evoluții foarte bune sau se „va da la fund”? Au mai
fost și alți jucători înaintea lui care au decis să mai rămână încă
un an la cluburile lor, iar rezultatele au fost amestecate…

În continuare vă prezentăm o listă alcătuită de englezii de la
Goal.com.

Patrick Vieira –
Arsenal, 2004/2005
Vieira era curtat în mod constant de Real Madrid, de mai multe
sezoane, dar după ce a ajutat Arsenal să ia titlul în sezonul
’03/’04 -vârful carierei sale- s-a decis să rămână în continuare la
„tunari”. În următorul sezon, forma sa a scăzut considerabil și s-a
trezit dintr-o dată pe lista de jucători inutili a lui Wenger. Real
Madrid nu mai era interesată de serviciile sale, așa că mijlocașul
s-a întors în Serie A, acolo unde, deși a câștigat mai multe
titluri consecutive cu Juve și Inter, nu a reușit să revină la
forma de dinaintea plecării de la Arsenal.

Ashley Cole – Arsenal,
2005/2006
Un produs de succes al Academiei de fotbal a londonezilor, Cole
părea a fi în relații solide cu echipa sa. Asta până în momentul în
care au apărut zvonuri conform cărora fundașul s-ar fi întâlnit pe
ascuns cu oficiali ai clubului Chelsea în vederea unei mutări pe
„Stamford Bridge”. Cole și Chelsea au fost amendați pentru acest
incident și relația jucătorului cu fanii lui Arsenal s-a deteriorat
considerabil. Deși a semnat un nou contract cu echipa, Cole s-a
regăsit mai mult pe bară din cauza deselor accidentări, iar Gael
Clichy a devenit înlocuitărul său. Fundașul a plecat la finalul
sezonului la Chelsea, fiind poreclit ironic de fanii „tunarilor”
„CASHley Cole”.

Thierry Henry –
Arsenal, 2006/2007
Henry a preluat banderola de căpitan de la Vieira și a dus Arsenal
până în finala Ligii Campionilor, acolo unde Barcelona s-a impus la
limită, scor 2-1. Deși se vorbea de atunci de o plecare a sa la
Barcelona, „Titi” a ales să mai rămână un an, primul din istoria
clubului pe noul stadion: „Emirates”. Însă acest sezon s-a dovedit
a fi frustrant pentru toți cei implicați. Lăsat des deoparte din
cauza accidentărilor, Henry părea depășit, atunci când era apt de
joc, de coechipierii săi mai tineri, aceștia fiind la rândul lor
inhibați de prezența simbolului clubului. Acest lucru a făcut mult
mai ușoară, pentru fani, trecerea atacantului la Barca, decât ar fi
fost în urmă cu un sezon.

Emmanuel Adebayor –
Arsenal, 2008/2009
Atacantul togolez a fost principalul beneficiar al plecării lui
Henry, înscriind 30 de goluri în lupta „tunarilor” pentru
câștigarea campionatului în 2008. Evoluțiile bune i s-au urcat la
cap și și-a petrecut o bună parte din vară (2008) „flirtând” public
cu oficiali ai cluburilor AC Milan și Barcelona. Arsenal i-a oferit
condiții excelente pentru a rămâne pe „Emirates”, dar jucătorul
deja își stricase relația cu fanii și ultimul său sezon la echipă a
fost unul de coșmar. Atacantul a plecat apoi la Manchester
City.

Cristiano Ronaldo –
Manchester United, 2008/2009
După un sezon excelent la Manchester United (’07/’08), în care a
înscris 42 de goluri, Ronaldo s-a arătat interesat de o mutare la
Real Madrid. Oficialii „diavolilor” s-au plâns atunci de hăituirea
jucătorului de către madrileni și în august 2008 portughezul a
confirmat că va rămâne la United cel puțin încă un sezon înainte de
a-și îndeplini „mutarea de vis” pe „Santiago Bernabeu”. Acel ultim
sezon ca „diavol roșu” a fost un altul demn de laudă: a câștigat
Balonul de Aur, a fost numit de FIFA jucătorul anului, a câștigat
al treilea titlu consecutiv cu echipa de club, a ajuns din nou în
finala Ligii Campionilor și a înscris 26 de goluri în 53 de meciuri
înainte de a se transfera la Real.

Steve McManaman –
Liverpool, 1998/1999
Cu un deceniu mai devreme, Real Madrid era clubul preferat al unui
alt star din Premier League. Numit căpitan la începutul sezonului
’98/’99, McManaman și-a dezvăluit dorința de a juca în străinătate.
În ianuarie ’99, jucătorul a semnat un precontract cu Real – lucru
ce a mâniat fanii „cormoranilor”. Jucătorul încă mai avea cinci
luni de contract, dar a rămas constant pe dinafară din cauza
accidentărilor, din cauza furiei fanilor sau din cauza faptului că
managerul Gerard Houllier a încercat să scape echipa de dependența
de el.

Xabi Alonso –
Liverpool, 2008/2009
Condițiile plecării lui Alonso au fost diferite. Fericit la
Liverpool și influent la mijlocul terenului, a fost tratat ca un
jucător dispensabil de către Rafa Benitez, în vara lui 2008, atunci
când managerul era într-o cursă publică pentru achiziționarea lui
Gareth Barry (Aston Villa). Nicio mutare nu s-a concretizat până la
urmă și Alonso și-a pierdut încrederea în manager, gândindu-se că
viitorul său este departe de „cormorani”. Totuși, jucătorul a
reușit cel mai bun sezon al său pe „Anfield” și în iulie 2009 nu
s-a gândit de două ori înainte de a pleca la Real Madrid.

Gareth Barry – Aston
Villa, 2008/2009
Căpitan și „veteran” al echipei, Barry a fost în mai 2008 subiectul
mai multor oferte ale lui Benitez. Toate au fost respinse de Aston
Villa, iar Barry și-a criticat public antrenorul (Martin O’Neill)
pentru faptul că nu a făcut nimic pentru a-l ține la echipă,
menționând că și-ar dori să joace cu Liverpool în Ligă. Mijlocașul
a fost pus la punct de club, care a refuzat o nouă ofertă, în timp
ce O’Neill i-a luat banderola de căpitan. Jucătorul a mai rămas
totuși un sezon la club. A fost apoi renumit căpitan și a avut 48
de apariții în toate competițiile, înscriind opt goluri – cu unul
mai puțin decât în cel mai bun sezon al său la Villa. În iunie 2009
a semnat pe cinci ani cu Manchester City, deși echipa nu era
calificată în Ligă.

Jermain Defoe – West
Ham United, 2003/2004
Atacantul își făcea un nume important la West Ham, dar nu a putut
evita retrogradarea clubului în sezonul ’02/’03. La scurt timp
după, Defoe a transmis oficialilor clubului o cerere scrisă de a fi
transferat. Momentul complet nepotrivit pentru această mutare a
fost aspru criticat de fani, coechipieri și cererea a fost respinsă
de club. Atacantul și-a cerut apoi scuze fanilor, dar a refuzat să
semneze o prelungire de contract. West Ham a acceptat apoi, în
ianuarie, o ofertă de transfer de la Tottenham.

Michael Owen –
Newcastle United, 2008/2009
Transfer-record pentru Newcastle în 2005, Owen a avut o perioadă
presărată de accidentări la noul său club, bifând doar 71 de
prezențe în patru sezoane. Kevin Keegan l-a făcut căpitan în
ianuarie 2008, dar atacantul a refuzat o lună mai târziu să discute
o prelungire de contract. A fost un sezon dezastruos pentru
Newcastle, care a retrogradat, Owen anunțându-și clubul că nu va
mai continua la echipă. A preferat să semneze cu Manchester United,
în iulie 2009, din postura de jucător liber de contract.