El Blasico

Senoras y senores, lăsați deoparte orice „mierda” de partidă
locală, fiindcă planeta îmbracă mâine ori rojo-azul catalan, ori en
blanco madrilena. Estadio Santiago Bernabeu își deschide larg
porțile pentru fanii favorizați de soartă, cei care au bilete la
fiesta. Pentru o seară, reflectoarele de pe Camp Nou se sting.
Turiștii încetează asediul Muzeului Campionilor, razele aurii
răsfrânte pe medalii și cupe nenumărate pălesc, iar angajații
trântesc porțile și fug după șampanie sau sangria din șampanie.
Oricum vor bea șampanie sâmbătă. Camp Nou, cel mai grande stadion
european, e eclipsat de arena Rușinii-lui-Bănel. Deși mi-am propus
să nu mai calc pe Bernabeu după ce mi-au vâjâit urechile de rușine
în ritm de „Tonto, Tonto”, în rânjetul satisfăcut al babelor
rujate din spatele meu, aș fi vrut totuși să fiu mâine în infernul
corridei toreadorului Messi. Dar și biletele la negru, alea de 700
de euro, s-au epuizat.

Am un amic, regizor spaniol din Madrid, mare fan Real, care mi-a
mărturisit că Barcelona îi place ca oraș, dar că nu-i suportă pe
catalani. Am și un prieten în Barcelona, mare fan FC, care pare un
superbăiat. Așa că l-am întrebat pe Eduardo, regizorul, de ce
aversiunea asta față de catalani. Mi-a răspuns că e o chestie
ciudată, de puta Madre mentalitate. Se pare că băieții de la mare
îi cam calcă pe bătături pe băieții din capitală din vremuri
istorice. Antipatia bănățenilor pentru miticii de Dâmbovița e
floare la ureche pe lângă războiul spaniolo-spaniol. Să nu uităm că
ei încă-și mai ling rănile după civilul lui Franco, iar noi război
româno-român nu avem decât prin traficul abandonat de milițienii
lui Blaga.

Așa că el clasico de mâine s-ar putea să aibă rădăcini mult mai
adânci. Poziția în clasament, orgoliile, PlayStation-ul lui Messi
și catastrofa de la Madrid, din primăvara trecută (2-6), indică
sânge. Știați că blazonul catalan, reprezentând patru dungi roșii
pe fond galben, vine din legenda unui cavaler catalan care și-a
înmuiat degetele în sângele prietenului muribund și a trasat urme
pe scutul de aur, jurând răzbunare?

Spre comparație, un derby Steaua -Dinamo e vax albina, mai ales
când patronul uneia a purtat la gât fular în culorile adversarei. E
un amărât de el blasico, ca cel cu Gloria Bișnița lui Jean
Mânăreanu.