IN-CRE-DI-BIL!

Lutz Pfannenstiel are o poveste incredibilă. Portarul de 35 de ani a evoluat până acum la 26 de cluburi de pe toate continentele și a trăit deja cât pentru două vieți. Cariera, mai degrabă banală din punct de vedere sportiv, i-a fost marcată de două evenimente tragice, care l-au schimbat definitiv, după cum ne-a mărturisit Lutz, devenit unul dintre cei mai înverșunați militanți împotriva încălzirii globale.

Lutz, pentru început lămurește-ne cum ai ajuns la acest record, 26 de cluburi de pe toate continentele…
Pur și simplu s-a întâmplat. Am avut și „bafta“ de a juca puțin la unele echipe din cauză că acestea s-au desființat, apoi au mai fost concedieri de antrenori care m-au afectat. Așa că la un moment dat am realizat că din „colecție“ lipsea doar America de Sud și m-am dus special la un club din Brazilia. Să joc acolo a fost un vis de-al meu.

Practic, ai ratat doar Antarctica…
(râde) Am o surpriză pentru tine. La sfârșitul acestui an vreau să organizez chiar în Antarctica un meci de fotbal, eveniment care să tragă un semnal de alarmă la adresa acestui mare pericol reprezentat de încălzirea globală. Oricum, acum sunt destul de aproape, la Manglerud, în Norvegia…

Ai fost aproape și de un transfer în România în 2006. Ce s-a întâmplat?
Sincer, am fost un prost. Am făcut greșeala de a alege Albania, acolo unde antrenor era un german, așa că variantele Pandurii sau FC Vaslui au picat. Îmi aduc aminte de șeful de la Vaslui, Porumbescu…

Poate Porumboiu…
Da, Porumboiu, am stat două zile în casa lui atunci. Nu mi-a plăcut orașul, parcă eram în Ucraina, eu preferam Bucureștiul.

Cariera ta a cunoscut două momente cumplite, închisoarea din Singapore și gravul accident din Anglia. Eviți, precum cei mai mulți, să vorbești despre ele?
Absolut deloc. În Singapore am fost închis dintr-o eroare judiciară, FIFA m-a reabilitat ulterior, n-am avut nicio treabă cu mafia pariurilor de acolo. A fost oribil, am văzut oameni bătuți și trimiși la moarte, dormeam direct pe ciment, nu exista nici pat, nici hârtie igienică, de exemplu…

„Am fost mort câteva minute“

Nici în Anglia nu ți-a mers prea bine…
Acum pot glumi, credeam că un meci din Anglia nu se poate întrerupe nici dacă ar cădea o bombă atomică. M-am lovit tare de un adversar și practic pentru câteva minute am fost mort. Nu aveam puls, inima nu îmi mai bătea. De-abia a treia oară am fost resuscitat, mi s-a zis. Eu eram supărat că s-a întrerupt meciul când echipa mea conducea!

Îmi spuneai că aceste două încercări te-au schimbat definitiv. În ce fel?
Știm bine cum sunt văzuți fotbaliștii, inclusiv cei din România cred. Lor le arde de cum le stă părul, de mașini și femei. După cele două experiențe extreme, am realizat ce este cu adevărat important în viață pentru mine și de aici am pornit proiectul de mediu, în care folosesc fotbalul ca pe un instrument.

Ce înseamnă proiectul tău?
Simplist vorbind, strâng bani pentru a-i dona diverselor organizații care se ocupă cu lupta împotriva încălzirii globale. Am deja o echipă de fotbal care susține proiectul „Global Goal“, Global United FC, din care fac parte Bobic, Barbarez, Heinrich, Tretschok, îi aștept acum și pe Diego și Rafinha.

 

Își lansează autobiografia în acest an

 

Viața de roman a lui Lutz Pfannenstiel își va găsi locul în paginile unei cărți ce va apărea în luna octombrie. „Nu va fi o autobiografie clasică, așa cum au scos alți fotbaliști. Am încercat să combin cumva momentele amuzante cu cele triste din carieră, au fost destule din fiecare“, ne-a explicat portarul german.

 

"Închisorile din Singapore sunt diferite de cele din Europa. Dormeam pe ciment și nu aveam nici măcar hârtie igienică"

"Mă simt ca un Robin Hood al fotbalului: am fost un proscris și acum iau bani de la bogați pentru proiectele de mediu"