Sfârșitul anilor ’80 și debutul anilor ’90 a reprezentat perioada în care fotbalul a făcut trecerea ireversibilă de la perioada romantică la cea pragmatică. Odată cu anul 1992, atunci când a fost lansat noul format al UEFA Champions League, fotbalul a început să aibă tot mai puține puncte comune cu sportul și tot mai multe cu business-ul. Cluburile și-au format departamente puternice de marketing, au început să pompeze sume uriașe în transferurile de jucători, în salariile acestora și ale antrenorilor și s-au metamorfozat în adevărate corporații. Unele dintre marile echipe ale Europei au mers chiar mai departe: Manchester United, Juventus, Ajax, Arsenal, AS Roma sau Lyon sunt doar o parte dintre cluburile care au fost listate la bursă. (DETALII AICI)
După mai bine de două decenii de când fotbalul s-a transformat într-o afacere, sumele care se învârt în acest domeniu au devenit indecente. Perioada de transferuri din această vară s-a încheiat pe 1 septembrie, iar Manchester United și Real Madrid au ținut capul de afiș. Cele două cluburi sunt giganții industriei de profil, fiind pe deoparte cele mai bogate echipe din Europa, dar și cele mai iubite; atât United, cât și Real câștigă zeci de milioane de euro anual doar din produse de merchandising, bilete și drepturi TV. Pentru a vă face o idee despre forța financiară a acestor coloși trebuie spus că Manchester United a cheltuit în această vară 153,1 milioane lire sterline (aproximativ 193 milioane euro) doar pe transferuri de jucători, în timp ce Real Madrid a fost mai… modestă și a scos din conturi doar 122,5 milioane euro.
FC Porto, provider-ul marilor cluburi
Există și cluburi care și-au ales o altfel de strategie în noua eră a fotbalului. Neavând forța financiară și nici un suport masiv în rândul microbiștilor de pretutindeni, lusitanii de la FC Porto și-au asumat rolul de „provider” de jucători de calitate pentru echipele cu capital însemnat. Astfel, „Dragonii” au încasat în doar 10 ani peste 600 milioane lire sterline din vânzarea de jucători. Majoritatea fotbaliștilor „exportați” de Porto au fost aduși pe sume derizorii pentru ca mai apoi să fie vânduți la un preț chiar și de 10 ori mai mare.
Chiar dacă au câștigat de două ori Champions League și Europa League (atât în vechile formate, cât și în cele noi) și dețin nu mai puțin de 27 de titluri în Portugalia, cei de la FC Porto nu au și probabil nici nu vor avea vreodată anvergura unor echipe precum Real, Barcelona sau Manchester United. Rolul secundar pe care îl joacă pe scena fotbalului european i-a ajutat însă pe portughezi să obțină un profit considerabil fără prea mult efort. Lusitanii au cumpărat întotdeauna jucători buni, pe sume mici, fără a atrage atenția, iar tactica s-a dovedit a fi una câștigătoare.
Carvalho, crescut în academia lui Porto, a fost vândut la Chelsea pentru 20 milioane lire sterline
Spre exemplu, Porto a cheltuit 2,5 milioane lire sterline pe Bosingwa și Ferreira, dar i-a vândut lui Chelsea (alături de Carvalho, care e un ‘produs’ al academiei proprii) pentru 62,5 milioane lire. Anderson i-a costat pe portughezi 4,4 milioane lire sterline, însă Manchester United a plătit 27,2 milioane pe transferul său. Francezul Mangala a costat 6 milioane lire atunci când a fost adus de la Standard Liege, City a plătit de cinci ori mai mult pentru a-l aduce în această vară. James Rodriguez, care a ajuns la Real în această vară pentru 80 milioane euro, i-a costat pe Porto doar 6,5 milioane lire; a fost vândut peste un an la AS Monaco în schimbul a 40 milioane lire sterline. Porto a dat pentru Falcao 5 milioane lire, însă a încasat 41,4 milioane de la Atletico. Pepe a fost adus pentru doar 1,7 milioane lire, Real a achitat 26,4 milioane în schimbul său.
CFR Cluj și Steaua, „clonele” lui Porto în Liga 1
Echipele din Liga 1 nu sunt recunoscute pentru spiritul antreprenorial. Managerii formațiilor din România fac deocamdată primii pași în ceea ce privește obținerea profitului în urma transferurilor de jucători. CFR Cluj a arătat însă că se poate și în România, printr-un sistem bun de scouting și inteligență în negocieri.
Având relații foarte bune cu omologii lor de la FC Porto, oficialii clujeni au dat prima lovitură prin transferul lui Alvaro Pereira. CFR l-a achiziționat pe sud-american în 2008, pentru 2,5 milioane euro, iar peste doar un sezon l-a vândut la Porto și a obținut un profit de 2 milioane euro. Au urmat apoi plecările lui Deac (3 milioane) și Dubarbier (1,5 milioane), transferuri care au însemnat alte 4,5 milioane euro aduse în conturile clubului clujean. Culio a plecat la Galatasaray pentru 2 milioane, Renan Garcia la Sampdoria pentru 4,2 milioane, iar Modou Sougou la Marseille pentru 4,5 milioane euro. Weldon a adus și el 1 milion euro, în timp ce Bastos i-a costat pe cei de la Al Nasr 3,5 milioane (ultimii doi fotbaliști au venit la CFR din postura de jucători liberi de contract).
Pereira a fost adus la CFR Cluj pentru 2.5 milioane euro și a fost transferat la Porto pentru 4,5 milioane
Cel mai bun exemplu în acest sens rămâne transferul lui Lacina Traore. Adus de la o vârstă fragedă și crescut la juniorii echipei din Gruia, Traore a fost vândut la Kuban Krasnodar pentru 4 milioane de euro. Astfel, în doar câțiva ani, CFR a reușit să aducă din transferuri de jucători 28,2 milioane euro.
Steaua a preluat ștafeta de la CFR Cluj și a realizat câteva transferuri importante. Vlad Chiricheș a plecat la Tottenham în vara anului trecut pentru 9,5 milioane euro, iar Raul Rusescu a fost transferat de Sevilla pentru 2,2 milioane euro. În această perioadă de mercato, Gardoș a ajuns la Southampton contra sumei de 6,8 milioane euro, în timp ce Mihai Pintilii l-a urmat pe Reghecampf la Al Hilal pentru 2 milioane euro. Trăgând linie, Steaua a obținut în doi ani 20,5 milioane euro din transferurile de jucători.
Viitorul, o afacere diferită
Gică Hagi a demarat un proiect ambițios în urmă cu cinci ani, un proiect pe termen lung ce va da roade atât din punct de vedere financiar, cât și din punct de vedere sportiv în următorii ani. Academia fostului număr 10 al naționalei vrea să devină o copie fidelă a centrelor de copii de la Ajax și Barcelona. Hagi nu cumpără jucători la prețuri modeste pentru a-i revinde pe sume considerabile, ci recrutează puști pe care îi formează de la A la Z și îi oferă fotbalului mare drept „produse de calitate superioară”.
Deocamdată, doar Mihai Bălașa a plecat în Vest, la AS Roma, dar Ianis Hagi, Cristian Manea, Alexandru Mitriță sau Cristian Gavra promit să fie următoarele „produse de export” al Academiei lui Hagi.
În contextul prezentat, fotbalul românesc pare la ani lumină distanță de cel vestic, atât din punct de vedere al sumelor vehiculate, cât și în ceea ce privește strategiile abordate de managerii din Liga 1. Pașii timizi făcuți până acum dau însă speranțe formațiilor din România și este posibil ca în următorii ani să putem concura cu un club precum FC Porto.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER