Antrenorul formației moldovene FC Veris, Dănuț Oprea, are gânduri mari pentru sezonul viitor. Tehnicianul român a promovat cu Veris în Liga I și a jucat finala Cupei, pe care a piedut-o dramatic, la lovituri de la 11 metri, în fața lui FC Tiraspol.
Cum caracterizezi sezonul recent încheiat?
Ținând cont că acest club a fost înființat doar cu doi ani în urmă și când am preluat eu echipa, vara trecută, începusem sezonul ca formație nou promovată din liga a treia, a fost un sezon excelent. Obiectivul fusese promovarea în prima ligă și l-am îndeplinit cu o echipă formată din jucători moldoveni tineri, cu foarte puține excepții. Am avut numai doi străini, care au jucat destul de puțin. Doar câțiva sunt mai în vârstă și mai cunoscuți publicului, cazurile lui Popov, Romaniuc și Frunză, acesta din urmă jucând în trecut și în prima ligă din România. La început ne-am gândit doar la promovare, iar pe parcurs a apărut această nișă la Cupă, unde am reușit un parcurs foarte bun, fiind prima echipă din liga a doua a doua din istoria fotbalului moldovean care joacă finala.
Cum a fost finala Cupei Moldovei? Ați fost la doar două minute distanță de trofeu și de preliminariile Europa League, fiind egalați în minutul 118 al prelungirilor…
Chiar dacă am fost conduși și am avut în față echipa considerată cu cel mai complet joc, cu toate că au terminat numai pe locul trei, băieții au fost foarte motivați și au întors rezultatul în favoarea noastră. Însă, lipsa de experiență s-a simțit în acel final de meci, luând gol prea ușor, pe o neatenție în defensivă. Ar fi fost senzațional să luăm trofeul mai ales că exact în ziua finalei se împlineau doi ani de la înființarea clubului, dar așa a fost să fie, să ne mai rodăm încă un an pentru a putea ajunge în cupele europene.
Acesta este obiectivul pentru sezonul următor în prima ligă, un loc de cupă europeană?
Da, trebuie să ne și mișcăm foarte repede pe piața transferul că să atacăm locurile fruntașe.
La Veris există susținere și siguranță financiară pe termen lung?
Avem patron un om de afaceri fost fotbalist, Vladimir Niculăiță, o persoană deosebită care și-a dorit să construiască o echipă curată, care să aducă ceva nou în fotbalul moldovenesc. Avem o colaborare foarte bună și cu impresarul Ion Carp, un apropiat al clubului, iar cu ei alături și cu ceilalți colaboratori din jurul echipei există siguranța unui proiect pe termen lung.
Ce afaceri are patronul echipei?
Are o fabrică de alcool, dar nu mă interesează afacerile dumnealui. Contează pentru mine doar că tot ce am discutat s-a respectat. Banii l-a echipă s-a dau la timp, astfel că băieții au avut siguranța financiară și liniștea necesară pentru a da maxim la echipă.
„Diferența dintre România și Moldova s-a redus mult!”
Care este diferența între fotbalul din Republica Moldova și cel din România?
În acest moment diferențele s-au redus mult, fotbalul moldovenesc este în creștere și se speră ca nu peste mult timp să se apropie de nivelul fotbalului românesc. Sunt oameni sufletiști, împătimiți ai fotbalului, care fac sacrificii să ridice anumite echipe și asta se vede în evoluția pozitivă, în ansamblu, a nivelului fotbalului din această țară.
Unde s-ar situa Veris în Liga I din România?
Nu-mi place să fac astfel de comparații, mai ales că nici nu mai sunt chiar la zi cu situația fotbalului de acasă. Pentru mine important este că în Cupă am jucat de la egal la egal cu formațiile clasate pe locurile 2, 3 și 4 în prima ligă moldovenească, astfel ne-am călit, trebuie să avem jocuri puternice în picioare pentru a crește.
Care sunt cele mai mari probleme cu care te-ai confruntat în Republica Moldova?
Probleme sunt peste tot. La început am avut ceva probleme de adapatare în ceea ce privește mentalitatea din fotbalul moldovenesc. Dar în ultima perioadă s-a evoluat mult, se gândește fotbalul așa cum trebuie și în momentul acesta chiar e totul în regulă.
Cum e cu micile diferențe de limbă, cu expresiile de acolo?
Îi cam forțez să învețe ei românește, cei care nu prea știu. Mai folosesc și eu expresiile lor, ne adaptăm împreună la condiții. Mai mult îi amuză pe ei unele expresii ale mele, decât invers. Nu mai e cu «lovitura de osândă» de când eram eu copil, s-au schimbat mult și din acest punct de vedere.
Înaintea finalei, citeam în presa de la Chișinău că Veris „a scăpat” doar două goluri în 28 de meciuri din campionat și cupă? Cum de ați primit atât de puține goluri?
Poate că am lucrat mai bine ca alții din punctul de vedere al organizării jocului. Principiul meu este că, atât timp cât alergi și ești organizat, pleci de la 0-0 având deja un punct și abia apoi dezvolți faza de atac. Băieții au înțeles, s-au pregătit foarte bine și au rezistat tot sezonul, este meritul lor.că au înțeles că fără muncă și disciplină nu se poate face nimic. Aici a fost cheia succesului. Pe final, când eram deja promovați și am folosit și jucător ce evoluaseră mai puțin, am mai luat trei goluri, dar nu mai conta.
Cum e viața la Chișinău?
Normală, cam ca la noi, cu alergătură de dimineață până seara.
Cum sunt văzuți antrenorii români acolo?
După munca făcută de Ștefan Stoica la Milsami, cu care a terminat pe locul patru, după ce am realizat eu cu Veris anul acesta, zic că suntem văzuți foarte bine, suntem apreciați.
Intenționezi să transferi jucători români?
Nu cred, să vedem ce va fi zilele următoare. Politica clubului nostru este de a merge mai mult pe jucători moldoveni. Avem șase jucători la loturile naționale, până la urmă și acesta esate unul din obiective, lucrând bine la club să creștem jucători pentru echipele naționale. Avem un jucător la Under 18, patru la naționala de tineret și în premieră avem un fotbalist și la naționala mare, pe Sergiu Cojocaru, de 24 de ani.
Care este cea mai mare realizare ca tehnician?
Sunt un antrenor care abia acum încearcă să-și facă o carte de vizită. Cu toate că am avut satisfacții și rezultate destul de bune la Dunărea Galați și la FC Brașov, succesele din acest acest sezon le consider ca o primă realizare importantă.
Dar cea mai mare dezamăgire?
Este la fel de recentă, ratarea câștigării Cupei Moldovei, mai ales că am fost foarte aproape de trofeu. La fel am pățit și ca fotbalist, cu acea finală de Cupa României pierdută cu Oțelul în 2004. Chiar ieri discutam cu fiul meu, care joacă la juniorii C de la Oțelul și tocmai ne întorsesem de la turneul zonal. Acum am aflat că de fapt s-au calificat și ei, dar în acel moment știam că terminase pe locul doi și îi spuneam că această clasare nu se premiază. Eu am fost de două în postura locului doi și medalia primită nu ține loc de trofeu, sper ca a treia oară să fie cu noroc.
„Într-o zi sper să antrenez Oțelul”
Ce spui de situația de la Oțelul?
Nu știu exact ce se întâmplă acolo, n-am mai vorbit decât foarte puțin și destul de vag despre situația clubului și nu pot comenta prea mult. Păcat de această incertitudine, vorbim de o fostă campioană, de echipa noastră de suflet, trebuie să se găsească o soluție ca fotbalul în Galați să nu moară.
La Oțelul acum postul de antrenor principal este cam liber. Ipotetic vorbind, dacă ai primi o ofertă, te-ai băga?
Deocamdată sunt contract cu Veris și mă gândesc doar la ce am de făcut acolo. Desigur, îmi doresc să ajung cândva în această postură, nu cred că există vreun fost jucător al unei echipe la care a trăit 13 ani care să nu-și dorească să antreneze acea echipă. Timpul le așează pe toate la locul lor și vom vedea ce îmi rezervă viitorul.
Te-ai gândit să vii cu Veris la Galați, la un amical cu Oțelul?
Desigur. La un moment dat chiar am avut în proiect să invităm Oțelul acolo, patronul vrea să construiască o bază sportivă modernă și când va fi gata vom relua această idee.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER