Interviu EXCLUSIV cu Wesley. **Cum a trăit brazilianul meciul Stelei cu Ajax și ce mesaj are pentru Becali

*La 32 de ani, Wesley Lopes a câștigat primul trofeu din carieră, Cupa Prințului, cu Al Hilal, performanță pe care și-a dorit-o enorm încă de pe vremea când era la Vaslui

*E golgheter în Arabia Saudită, cu 15 goluri în 18 partide, și adorat de toți arabii, însă Wesley Lopes duce în continuare dorul Europei și în special de România. N-a uitat limba română, a păstrat același accent moldovenesc, ba chiar spune că, deseori, li se adresează actualilor colegi în română.
Străinul care a făcut spectacol în Liga I a câștigat primul trofeu din cariera sa, la 32 de ani, cu Al- Hilal și și-a propus ca acesta să fie doar începutul.

Felicitări pentru această performanță! Cum te simți la primul tău trofeu din carieră?
Doamne! N-ai idee. M-am bucurat ca un copil, am râs, am plâns de fericire, am urlat, am sărit în sus. A fost cel mai frumos cadou din viața mea de fotbalist. Dar cum toate lucrurile frumoase durează puțin, acum trebuie să mă întorc la muncă și să trag tare pentru echipa mea, care astăzi (n.r: ieri) joacă împotriva lui Al Ain, echipa lui Mirel Rădoi, în Liga Campionilor a Asiei.

Cum ai sărbătorit câștigarea Cupei?
Acasă! Nu ies nicăieri! Am sărbătorit un pic cu colegii, în autocar, dar ei cântau în arabă și cum eu nu înțelegeam nimic, am bătut din palme și mă făceam că fredonez și eu ceva (râde), apoi am plecat.

„La Vaslui se putea face mai mult”

Primul trofeu a venit la 32 de ani…
Eu așa mi-am propus! E frumos să fii campion, e răsplata muncii și deja îmi doresc să repet momentul. Și da, uite că după atâta timp de așteptare, a venit și prima Cupă. Mai ieșisem campion, în Brazilia, când aveam 17 ani, dar de când am plecat spre Europa, n-am jucat decât la echipe care luptau pentru mijlocul clasamentului și n-am mai repetat performanța.

În categoria asta intră și Vasluiul?
În România, atunci când am ajuns eu, Vaslui nu era un nume foarte mare. Datorită echipei care s-a format atunci, cu jucători valoroși, am reușit să ducem numele acestei formații mai departe, spre Europa și să o facem puternică. Din păcate, n-am reușit mai mult de un loc doi, dar asta e, viața merge înainte și acum Wesley e aici și trebuie să dea goluri în continuare.

După părerea ta, de ce nu ai putut bifa un trofeu și în România?
Am avut multe probleme, vorbe spuse aiurea de patroni, ziarele puneau presiune pe noi, discuții despre arbitri, toate astea ne-au afectat, însă cred că și echipa ar fi putut face mai mult. Dacă te zbați să obții ceva cu adevărat, Dumnezeu te ajută, dacă lucrezi la șmecherie, atunci nu prea poți emite pretenții. Cam așa și cu Vaslui…

Ți-e dor de România? Ultima dată când am vorbit erai destul de trist și spuneai că nu prea te-ai acomodat…
Păi să știi că nu s-a schimbat nimic de atunci. Am aceeași viață, simplă, liniștită și pe deasupra, o grămadă de timp liber. Iar de România mi-e foarte dor. Acolo am avut cel mai bun moment din carieră și n-am cum să uit asta.

„Porumboiu s-a mai retras de 34 de ori până acum”

Ce faci pe viitor? Rămâi acolo sau te întorci în Europa?
Nu știu, nu vreau să mă mai gândesc atât de departe. Cert e că mai am contract un an aici și apoi am să văd ce opțiuni am. Dar de întors cândva în Europa, sigur o voi face, chiar dacă o să am și 40 de ani, pentru că dacă nu știați, eu am de gând să joc până atunci. (râde)

Cu Adrian Porumboiu ai mai ținut legătura?
Nu. Dar îi transmit doar atât: Dumnezeu e sus!

Dar știi că nu se implică la fel de mult la echipă, nu?
Eiii, da! Am auzit asta de 34 de ori de când am venit eu în România. Așa zice el acum că echipa merge prost, dar o să-i treacă.

„Aș fi venit cu plăcere la Steaua!”

La meciul Stelei cu Ajax te-ai uitat?
Cum să nu? Aici duc o viață simplă, nu fac decât un antrenament pe zi, iar singura mea „distracție” e să mă uit pe internet la Liga 1 și să citesc ce se mai scrie de România. M-am uitat și m-am bucurat enorm. Nimeni nu mai are voie să spună că Steaua nu este o echipă puternică și că nu poate câștiga campionatul. Se vede cu ochiul liber că sunt jucători valoroși, că au antrenor bun și acum patronul nu mai poate strica nimic prin intervențiile sale la televizor.

Spune sincer, acum nu-ți pare rău că n-ai venit la Steaua când ai fost ofertat?
Eu am recunoscut mereu, pentru mine era bine să lucrez la o echipă mare precum Steaua. Mereu am fost deschis la negocieri cu Steaua și aș fi venit cu cea mai mare plăcere, dar, din păcate, nu s-a realizat nimic. Acum eu sunt aici și sunt bucuros pentru ei și sper să ajungă cât mai sus.

Cum sunt văzuți românii în Arabia? Mă refer aici la Olăroiu, Rădoi, Șumudică, Lucescu jr?
Rădoi, de exemplu, e un zeu. Toată lumea vorbește frumos de el, în special la Al Hilal, unde sunt eu acum. Și eu îl admir, e puternic, muncitor, mi-ar plăcea să jucăm într-o zi împreună pentru că mi se pare că semănam. Olăroiu este respectat, e un antrenor extraordinar, iar despre Șumudică și Lucescu am auzit numai cuvinte frumoase.

Promit românilor că într-o zi am să mă întorc acolo, nu știu când, dar sigur am să revin. Acolo am trăit cea mai frumoasă parte din carieră
Wesley Lopes, mijlocaș