Italienii au un Obama în variantă fotbalistică

Mario Balotelli nu poate să se plângă de soarta pe care i-a hărăzit-o destinul. O carieră de succes în sportul-rege, bani gârlă, bunăstare și tot ceea ce rezultă de aici. Există, însă, și o parte nevăzută în viața coechipierului lui Cristi Chivu la Inter. Părinții biologici ai jucătorului se plâng de faptul că au fost uitați, iar jucătorul a găsit de cuviință să răspundă, pe site-ul său personal, acuzațiilor aduse de aceștia.

Dat la orfelinat

În primul rând, tânărul atacant al lui Mourinho și al naționalei de tineret a Italiei vrea să clarifice felul în care a fost dat spre adopție. "Pretind că erau șomeri și că nu aveau ce să mănânce, dar asta este o minciună ordinară. M-au abandonat imediat după naștere, în spital, după care și-au luat tălpășița.

Eu am fost trimis la un orfelinat, iar oamenii de acolo au încercat să găsească o familie care dorea un copil", spune fotbalistul născut în Ghana. "Vreau să fie foarte clar, îi consider ca părinți pe cei care m-au adus și m-au crescut în Italia.

Tribunalul din Brescia a contrasemnat adopția și, după ce așa-zișii mei părinți au fost găsiți în țara mea de origine și-au dat, la rândul lor, acordul. Sunt convins, nu au făcut-o pe gratis, pentru că sunt niște oameni care ar face orice pentru bani", își susține fotbalistul de culoare părerile.

Momentul oportun

Referitor la ziarele care îi prezintă pe părinții săi biologici cu lacrimi în ochi și cu un tricou al lui Inter în mâini, "este evident că vor să creeze un mic scandal cu orice preț. Vă spun eu ce și cum. Nici măcar de ziua mea nu mă sunau să mă felicite sau măcar să-mi audă vocea. Cum se face că dupa ce am ajuns jucător în Serie A și-au adus, brusc, aminte că au un fiu?", se întreabă, retoric, cel care a primit, abia de curând, cetățenia italiana.

Ce înseamnă un părinte?

Pentru a lămuri lucrurile, super Mario explică tot ceea ce are în cap despre acest subiect pe care l-ar dori închis. "Cei care m-au adoptat erau săraci și sunt și acum. Și totuși, m-au crescut ca pe un fiu natural, fără să mă insulte niciodată. Părinții sunt cei care te cresc, nu cei care te concep și te aruncă pe stradă.

Sunt convins că dacă nu aș fi ajuns un jucător cunoscut, pe cei doi Barwuah i-ar fi durut undeva de mine. Așa cum s-a și întâmplat timp de 18 ani, de altfel", a încheiat tânăra speranță a azzurri-lor.

 

articol de Octavian METONI

Publicat: 08 11. 2008, 13:16
Actualizat: 08 11. 2008, 14:15