-Feyenoord a fost susținută la meciul amical cu FC Brugges, din Marbella, de aproape 1000 de suporteri veniți pe cont propriu din Olanda -În ciuda numărului mare de români din Spania, Steaua a fost vizitată de numai opt fani la antrenamentul de sâmbătă
Iarna anului trecut a fost aproape să aducă o premieră în România în ceea ce privește relația dintre un club de fotbal și fanii săi. Steaua București a prezentat, fără prea mare fast ce-i drept, un program inovator prin care își dorea să aducă suporterii aproape de echipă în cantonamentul din Antalya. Pe site-ul clubului a fost prezentat un pachet turistic prin achiziționarea căruia fanii puteau beneficia de transport, cazare și masă în Antalya, dar și de transfer de la hotel la stadioanele pe care Steaua își disputa meciurile amicale. Programul a fost un eșec complet, asta pentru că niciun om nu a plătit cei aproape 500 de euro pentru a fi o săptămână alături de Steaua. Exact un an mai târziu, câteva mii de kilometri mai în vest, la Marbella, un alt club a demonstrat cum se face. Ba mai mult, a adus fanii în cantonament fără să le ofere nici cel mai mic sprijin financiar sau logistic.
Ora 15:30 locală, Marbella Football Center. O bază de pregătire ultramodernă, cu un teren central și alte câteva anexate, înconjurată de terenuri de golf și vile impunătoare. Sute de oameni, îmbrăcați în alb-roșu, se îngrămădesc într-un fel de cantină/restaurant aflată la parterul singurei clădiri din baza sportivă. Sunt suporterii lui Feyenoord Rotterdam, locul patru în Eredivisie, la egalitate de puncte cu Ajaxul care va da piept cu Steaua în februarie. Au venit aproape 1000 pentru amicalul contra lui FC Brugges. Le exasperează pe simpaticele vânzătoare. „Un hamburger cu cartofi și 12 beri. Cum nu e voie cu bere, ce, suntem bolnavi? Bine, un hamburger cu cartofi și cinci Cola, că bere avem în rucsac”. Miroase a serbare câmpenească, iarbă este (în sensul de gazon, nu în sensul… olandez), fumul de la carnea tocată pe grătar se duce și pe teren, înspre fotbaliștii sătui de regimul sportiv. Nu sunt numai ultrași. Au venit multe femei, sunt familii cu copii mici, ba chiar și bătrâni. Toți îmbrăcați cu tricourile echipei, toți cântând imnurile ultrașilor.
„Sper să-i zdrobiți pe Ajax!” E destul de greu să te apropii de ei. Fără să fie neapărat violenți, fanii lui Feyenoord sunt înfricoșători. Înalți, cu tatuaje nereușite care par realizate într-o noapte în care s-a făcut abuz de alcool, cu lanțuri de aur la gât și inele groase pe degete. Sunt mai multe facțiuni ale galeriei, de unde și cele aproape 20 de steaguri și bannere pe care le-au agățat cu mult timp înainte de meci pe gardurile din jur. Robert e unul dintre ei. Are 25 de ani, ocupația e incertă, ceva cu securitatea în port. Ori cu asigurarea securității, ori cu păcălirea ei, nu a fost foarte clar. Oricum, e printre puținii cei cu care încă se poate discuta. „Salut, vorbești engleză?”. „Nu prea vorbesc”. De unde, parcă s-a născut în Bronx. „Suntem o mie de oameni, cred. Nu știu exact, nu am venit toți împreună. Așa facem la fiecare acțiune a clubului, indiferent unde e, așa ne manifestăm atașamentul. Nu față de antrenor sau jucători, față de club, e o diferență”, își justifică omul acțiunile. Ceva organizat de club? „Nimic, am dat 80 de euro pe avion, 70 de euro pe noapte pe hotel. Totul din banii noștri, ce treabă să aibă clubul?”. Corect! Nu stă mult, că trebuie să agațe niște bannere. Face doi pași și se întoarce. „Tu de unde ești? Din România? Sper să-i zdrobiți pe Ajax, sunt slabi!”.
Steaua, vizitată de opt suporteri Două ore mai târziu și 10 kilometri mai în vest, Steaua avea parte de propria primire. Echipa care adună sute de mii de fani pe teren propriu într-un tur de campionat a fost vizitată, înainte de antrenament, de opt suporteri. Români care muncesc în Spania. Respectul pentru ei a existat, e drept. Fiecare jucător a stat la poze, chiar și antrenorul a ieșit să discute cu ei după ce a ținut ședința cu fotbaliștii. Însă într-o țară populată masiv de români în căutare de mai bine, cel mai popular club de fotbal al nostru nu poate spera la ceea ce a avut Feyenoord. Sigur, mulți români nu își permit o asemenea excursie. Însă sunt și unii care nu o fac din alte motive. Pentru că Steaua nu mai joacă în Ghencea, așa cum ar vrea ei, pentru că Steaua nu le pune la dispoziție un magazin oficial, asemenea cluburilor mari. Pentru că managerul ale cărui concrete responsabilități la club nu le știm încă îi jignește pe Facebook atunci când nu vin la meci, iar când o fac nu e în stare să le curețe scaunele de zăpadă (vezi meciul cu Astra, din tur). Concluzia? Îi aparține managerului, după „baia de mulțime” de la antrenament: „sunt popular, bă!”
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER