Se întâmplă și la case mai mari! Mourinho, Del Neri sau Lippi, demiși după decizii pripite ale patronilor!

Cine credea că demiterile rapide și ilogice de antrenori sunt
exclusiv apanajul Ligii I, se înșeală.

Decizii pripite s-au luat și în campionate mai civilizate și pe
care le privim cu admirație, cum ar fi Premier League, Bundesliga,
Primera sau Serie A.

10. Leroy
Rosenior – Torquay United 2007

Cariera lui Rosenior la formația engleză a durat doar…10 minute.
La conferința de presă s-a specificat faptul că gruparea a fost
vândută, iar noii acționari vor să aducă propriul staff managerial.
Referitor la situația jenantă în care a fost pus, Rosenior a
declarat pentru BBC la acea dată: „Știam că urma ca echipa
să fie vândută, dar nu mă așteptam ca acest lucru să se întâmple
după doar 10 minute”.

9. Jorn
Andersen – Mainz 2009

Tehnicianului norvegian i s-a refuzat onoarea de a-și conduce
echipa în prima ligă germană după ce reușise să obțină promovarea
cu Mainz. Mainz s-a calificat în Bundesliga, ocupând locul secund
în liga a doua și având cel mai bun atac al sezonului, dar cu șase
zile înainte de meciul cu Bayer Leverkusen din prima etapă a
Bundesligii, drumurile lui Andersen și Mainz s-au despărțit.

„Regret decizia conducerii foarte mult, dar ideile noastre
despre fotbal erau complet diferite”, declara
Andersen.

Înlocuitorul acestuia, Thomas Tuchel, a reușit să se claseze pe
locul 9 la finele ediției de campionat.

8. Luigi
Del Neri – Porto 2004

Del Neri a avut ghinionul de a fi numit „principal” al celor de la
Porto imediat după ce gruparea lusitană izbutise să câștige trofeul
UEFA Champions League. Sarcina de a-l înlocui pe Mourinho s-a
dovedit a fi prea dificilă pentru antrenorul italian care a fost
demis după ce a condus echipa în câteva din meciurile de
pregătire.

„Cred că după rezultatele incredibile din ultimele două
sezoane conducerii clubului îi este frică de schimbare”, a
spus Del Neri la plecarea de la Porto

7. Kenny
Daglish, Ruud Gullit, Sir Bobby Robson, Sam Allardyce, Kevin Keegan
– Newcastle United 1998, 1999, 2004, 2008

Teoria conform căreia echipele engleze sunt cele mai stabile din
punct de vedere al băncii tehnice este respectată doar de
Manchester United și Arsenal.

Newcastle, în schimb, este o adevărată „devoratoare” de antrenori,
statistica din ultimele sezoane fiind revelatoare. Kenny Daglish a
fost demise după doar două meciuri disputate în sezonul 1998-1999,
chiar dacă în stagiunea precedentă câștigase Cupa Angliei și dusese
„coțofenele” pe locul secund în Premier League. Înlocuitorul său,
Ruud Gullit, a rezistat până la finalul acelui campionat, plus alte
cinci meciuri din ediția următoare, dar a fost nevoit să plece după
ce a luat decizia de a-l scoate din primul „unsprezece” pe Alan
Shearer. A urmat apoi Sir Bobby Robson care a antrenat pe Newcastle
preț de cinci sezoane, dar la începutul ediției 2004-2005 a fost
demis deoarece nu acumulase niciun punct din primele patru
etape.

Au urmat apoi Sam Allardyce și Kevin Keegan, ambii cu câte opt luni
petrecute pe banca „alb-negrilor”.

6. Juande Ramos – ȚSKA Moscova 2009

Succesul pe care l-a avut antrenorul spaniol la cârma celor de la
Sevilla pare să rămână un eveniment singular în cariera sa. Deși a
fost dorit de cluburi importante după performanțele obținute cu
echipa andaluză, Ramos a ales să meargă la Tottenham, iar apoi la
Real Madrid (echipe la care a rezitat doar un sezon), pentru că în
cele din urmă să ajungă la rușii de la ȚSKA Moscova. Aici nu a
rezistat decât șase săptămâni, punctul culminat ce a dus la
demiterea sa fiind prestația deplorabilă a echipei în derby-ul
local cu FC Moscova.

5. Hector Cuper – Real Betis/Parma 2007-2008

Cuper este fără îndoială unul dintre cei mai ghinioniști antrenori.
Dovadă stau cele două finale consecutive de Liga Campionilor
pierdute.

După ce a plecat la Inter Milano, Cuper a preluat pe Real Betis în
vara anului 2007, dar sărbătorile de iarnă nu l-au mai prins din
postura de antrenor al grupării spaniole.

„Rezultatele slabe înregistrate de echipă au condus la
despărțirea de Hector Cuper”, motiva decizia clubul
iberic, la acea dată.

După experiența neplăcută din Spania, Cuper s-a întors în Serie
A, pe banca celor de la Parma. În cele două luni petrecute la cârma
echipei italiene, Cuper a câștigat două meciuri, a remizat în alte
trei și a pierdut cinci. Evident, „palmaresul” nu a fost pe placul
conducerii care a renunțat la serviciile argentinianului.

4.
Marcello Lippi – Inter 2000

Lippi a fost antrenorul celor de la Inter doar pentru un sezon,
respectiv stagiunea 1999-2000. Startul celui de-al doilea an la
conducerea grupării din Milano a fost unul dezastruos, Inter fiind
eliminată rușinos de suedezii de la Helsingborg în preliminariile
UEFA Champions League și învinsă de Reggina în runda inaugurală a
Serie A. Evident că în urma unor asemenea contra-performanțe Lippi
a fost demis de la conducerea tehnică a Interului.

3. Jose
Mourinho – Chelsea 2007

Chiar dacă timp de trei sezoane Chelsea a obținut toate trofeele
interne sub oblăduirea lui Jose Mourinho, acest lucru nu a fost
suficient pentru patronul rus al „albaștrilor”, Roman Abramovic. La
începutul campionatului 2007-2008, Chelsea a pierdut primul meci cu
Aston Villa și a remizat cu Blackburn Rovers, în cea de-a doua
etapă. Totul a culminat cu un nou rezultat de egalitate obținut pe
teren propriu, în Champions League, contra celor de la Rosenborg,
cu un Stamford Bridge aproape gol, iar „The Special One” a fost
demis.

2. Jose
Antonio Camacho – Real Madrid 1998, 2004

Fostul mare jucător al madrilenilor a revenit pe Santiago Bernabeu
și ca antrenor, în două perioade distincte, însă ambele de scurtă
durată.

Mai întâi în 1998, Camacho i-a luat locul lui Jupp Heynckes, dar nu
a rezistat pe banca „galacticilor” decât 23 de zile.

A urmat a doua descălecare, în 2004, ceva mai lungă. A stat doar
115 zile. O înfrângere în campionat cu Espanyol Barcelona i-a fost
fatală lui Camacho.

1. Brian Clough – Leeds United 1974

Clough a stat la conducerea celor de la Leeds 44 de zile, părăsind
echipa de pe Elland Road după doar șase partide.

Se pare că jucătorii lui Leeds nu l-ar fi fost de acord cu metodele
de antrenament și comportamentul noului tehncian, așă că acesta a
fost nevoit să-i părăsească pe „păuni”.

„Este o zi tristă pentru fotbal”, au fost
cuvintele lui Clough la despărțirea de Leeds.

Clasament întocmit de goal.com