Într-o perioadă SF a Ligii 1, într-un fotbal anost fără echipe de tradiție, într-o lume a corupților și falimentarilor, mulți dintre oamenii care umpleau stadioanele pe vremea Diviziei A s-au orientat spre fotbalul romantic. Situația se regăsește în Centrul Vechi. Nu, nu centrul petrecerilor și al străinilor care vin să consume bautură mai ieftină decât în țara lor. Este centrul în care oamenii apreciază fotbalul de calitate și care au respect pentru ce au lăsat în urmă Franz Beckenbauer, Gerd Muller, Michael Zorc sau, mult mai recentul, Roman Weidenfeller.
Astăzi e vorba de povestea unor microbiști care au găsit drumul către fotbalul cu etică. Unul dintre ei este Dragoș Lăzărescu. Cine e Dragoș? „Creierul” fan clubului și, totodată, omul care a avut răbdarea și nebunia să adune 2-3 „adepți” alături de care să înceapă povestea fan clubului… Un fan club al Borussiei Dortmund, care adună peste 200 de membri din toată țara.
România, București, Half Time. Ora 19:00. Astăzi voi afla cum, ideea unor iubitori de frumos, a dat naștere unei superbe povești de dragoste pentru o echipă de fotbal. Iubirea galben-neagră. Intru în pub. E gol. Sezonul s-a incheiat, cine să mai vină? E ora la care metrourile sunt pline, ora la care Calea Victoriei e sătulă de claxoane și motoare turate la maxim. Mă așez la masă. Îmi aranjez camera. Îmi verific telefonul. După 5 minute apare Dragoș. A stat peste program. Obosit, a acceptat totuși să vorbească despre pasiunea unui absolvent de ASE și, actualmente, angajat la o firmă de PR.
Tablou galben, în București. Fanii Borussiei sunt echipați corespunzător
Începem? Da!
De când ești simpatizant al Borussiei Dortmund? Sunt simpatizant al Borussiei din 2000 și mi-am cultivat pasiunea în timp. De atunci am început să mă interesez de echipă, să mă informez. Pot spune că perioada în care am ajuns să țin cu echipa a coincis cu venirea lui Klopp. Valorile clubului m-au atras foarte mult. Toți cei din fan club susținem și echipe românești și ne regăsim sub umbrela microbistului dezamăgit de tot ce se întâmplă în fotbalul românesc. Felul în care sunt tratați suporterii contează foarte mult. Există o lipsă de respect pentru suporteri, iar asta se vede prin declarațiile pe care le dau și prin condițiile pe care le oferă. Pe măsură ce crește dezamăgierea pentru clubul pe care îl iubești, îți dai seama că nu poți să renunți la fotbal și te reorientezi către fotbalul străin. Anumiți suporteri se uită la trofee, alți suporteri sunt atrași de spiritul clubului.
Cu pasiune, răbdare, tact și inimă. Inimă mare. Așa s-a pus baza unei comunități care trăiește la prezent continuu pentru Dortmund
Cum a început totul? Totul a început în 2012, în online, iar întâlnirile au început în 2013, în anul în care am ajuns în finala UCL. Și eu, și cei care am înființat fan clubul, eram în căutare de noi membri, dar nu cunoșteam pe nimeni. Am început să căutăm pe net și am descoperit un blog al unui suporter al lui Dortmund, unde era deja formată o comunitate. Ulterior, ne-am întâlnit și am decis să vedem și câteva meciuri împreună.
Cum au fost cooptați fanii? Am făcut un grup de facebook pentru că era cea mai simplă variantă. Am început să invităm fani și așa s-au adunat, dar am fost destul de selectivi. Verificam profilul fiecărui om să ne asigurăm că e fan sau simpatizant al Borussiei Dortmund. Unul dintre criterii era să nu simpatizeze cu mai multe echipe din Bundesliga.
Care este numărul actual de fani? Comunitatea de suporteri activi e de 300 de oameni, dar numărul membrilor înregistrați e de 90. Sunt fani din toată țara. Cele mai importante comunități sunt în București, Cluj, Timișoara, Brașov și Sibiu.
V-ați întâlnit vreaodată toți? Organizăm o adunare anuală pe sezon, până acum am avut patru. Prima întâlnire a fost în Brașov și ne-am convins că trebuie să facem asta în fiecare an. Anul acesta a avut loc în Cluj.
Care este relația voastră cu clubul? Îmbunătățirea relației cu clubul a fost anevoioasă. Noi trebuia să fim activi pentru doi ani, iar apoi să depunem documentele pentru recunoașterea oficială. În momentul de față ne ajută cu bilete la meciuri și facem deplasare în grup… cam atât. Echipa este foarte iubită la nivel global și nu se pot orienta către toate fan cluburile.
Dragoș Lăzărescu, alături de Marcel Răducanu
„Ne-am întâlnit cu Marcel Răducanu la ultima deplasare a fan clubului și i-am înmănat cardul de membru de onoare al fan clubului. Voiam să facem asta de mult timp”
Cum arată o deplasare la Dortmund? Este cel mai așteptat eveniment al anului. Se întâmplă o singură dată pe an să mergem în grup. Punem totul la punct: bilete de avion, cazare, ce vizităm și altele. Sunt oameni care vor să ajungă de ani buni pe stadionul din Dortmund, iar în momentul în care o fac sunt foarte fericiți. Primim în jur de 30 de bilete pe sezon. Anul acesta am fost la meciul cu Leverkusen, cel mai bun joc al sezonului.
Care a fost cel mai frumos moment trăit în fan club? Meciul cu Eintracht Frankfurt de anul trecut, din finala Cupei Germaniei. Veniseră fani din toată țara, din Cluj, Deva, Brașov. Toată ziua a fost o sărbătoare. Ne-am întâlnit pe zi în oraș, am vorbit de echipă, iar seara am venit la meci. În pub-ul în care vedem meciurile au venit și doi fani nemți, suporteri ai lui Frankfurt și i-am invitat să vadă meciul cu noi. După ce s-a terminat, eram 60 de suporteri în delir, era setea de trofee și asta s-a văzut prin bucuria de după.
Weidenfeller, în gri, vine în România să ia pulsul fanilor Borussiei Dortmund de la noi
Aaaa… și ar mai fi unul… La ultima deplasare ne-am întâlnit cu câțiva oficiali ai clubului și a fost o discuție foarte interesantă. La finalul întâlnirii am simțit că a venit Crăciunul pentru noi. La un moment dat, ne-au întrebat dacă ne-ar plăcea să cunoaștem o legendă a clubului. Câteva secunde mai târziu i-a sunat telefonul, era Roman Weidenfeller. I-a răspuns și l-a întrebat dacă vrea să vină în București. Răspunsul a fost afirmativ, iar pentru noi fost un moment unic, nu ne așteptam la asta. E o legendă pentru noi. Personal, eu doar la asta mă gândesc de când am aflat. Fanii care nu au luat parte la ultima deplasare, credeau că e o glumă. Roman va veni la întâlnirea anuală din acest an. Inițial, adunarea era programată la Timișoara, dar, după acest anunț, am fost nevoiți să o mutăm la București.
Marcel Răducanu a jucat foarte mulți ani la Borussia. Care este relația voastră cu el? Când mergem la meciuri ne mai întâlnim cu suporteri care ne întreabă din ce țară venim. Când aud că suntem din România, ne spun că își aduc aminte cu drag de Marcel Răducanu. E stabilit de zeci de ani în Dortmund și face parte din viața orașului. Ne-am întâlnit cu Marcel la ultima deplasare a fan clubului și i-am înmănat cardul de membru de onoare al fan clubului. Voiam să facem asta de mult timp.
Carismaticul Klopp. Actualul antrenor de la Liverpool e iubit la infinit în Dortmund
„Klopp e o instituție în Dortmund!”
S-a mai terminat un sezon în care echipa a dezamăgit în anumite momente. Care este părerea ta referitoare la viitorul echipei? E foarte greu pentru noi să luăm capionatul. E o loterie, dar cred că dacă se vor aduce câțiva jucători și dacă Bayern va ajunge într-un oarecare declin, s-ar putea să avem șanse la titlu. Și plecările de jucători au influențat sezonul mai slab. E frustrant pentru suporteri, dar până la urmă plecările de la club au fost benefice din perspectivă financiară. Până la urmă bugetul Borussiei e la jumătatea bugetului lui Bayern. Ei își permit să cumpere jucători de la noi pe bani foarte mulți, în timp ce noi cumpărăm mai ieftin de la celelalte echipe. Clubul nu investește nici în antrenori cu nume pentru că e conservator. Vrea să aducă vorbitori de germană.
Ce crezi că ar putea resuscita echipa? Cine?! Klopp! El e o instituție în Dortmund. Nu e vorba de trofee, cât de spiritul pe care îl aduce la echipă. E un fenomen și se identifică aici. E un antrenor care s-a integrat foarte bine la Dortmund.
Acesta este portretul unui suporter adevărat. Un suporter care a luat parte la atmosfera din ” Zidul Galben”. A văzut cum se desfășoară suporterii adevărați, suporterii care vin lângă echipă în momentele cele mai grele. Dortmund a scăpat de faliment datorită fanilor și, așa cum a spus și Dragoș, ” cred că ar mai face-o de încă zece ori dacă ar putea”. Culmea, în acea perioadă, „Zidul” se zdruncina mai tare ca niciodată sub bocancii care loveau cimentul, după fiecare săritură a celor 25.000 de soldați. Ei au fost camarazii de care clubul avea nevoie. Se înserează, soarele coboară sub negura nopții și ne arată drumul către casă. Închid camera. Aceasta a fost o pagină din fotbalul trăit cu sufletul. Fotbalul care păstrează valorile și funcționează după principii.
Articol scris de Răzvan Stîngă
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER