Suspendarea aberantă a lui Suarez, prilejul perfect pentru un transfer la Barcelona. Ștucan analizează paradoxurile unui caz complicat, cu multe detalii nevăzute, care a marcat Campionatul Mondial

Luis Suarez și Jamie Carragher au fost colegi de vestiar la Liverpool doi ani și jumătate. Fundașul renumit pentru stilul său clasic britanic, cu intrări aspre și un control al balonului elementar, a devenit analist media după retragerea din vara lui 2013. „Intrarea lui Schumacher asupra lui Battiston a fost unul dintre cele mai șocante momente din istoria Cupei Mondiale. Din păcate, Suarez s-a pus singur pe această listă după ce l-a mușcat pe Chiellini”, a scris Carragher într-un editorial publicat joi de Daily Mail.

În 1982, când portarul vest german a fost la un pas de a-l ucide – dacă termenul vi se pare prea dur, urmăriți aceste imagini –  pe fundașul francez în sferturile Mondialului din Spania, Carragher avea 4 ani și nu se apucase de tibiile adversarilor. Cu siguranță, a fost copleșit ulterior, dacă a avut răbdare să vadă imaginile cu Battiston cărat pe targă în stare de inconștiență, în timp ce Michel Platini îi strângea mâna inertă. „Am crezut că a murit. Era palid și nu avea puls”, și-a amintit peste ani actualul președinte UEFA. Battiston nu a murit, deși a intrat în comă. A pierdut câțiva dinți și s-a ales cu o vertebră dislocată.

Pentru intrarea asasină, Schumacher nu a fost penalizat nici măcar cu un fault. „Dacă are doar asta, o să-i plătesc eu dinții”, a fost prima sa reacție la aflarea diagnosticului.

În 1982, când FIFA dădea dovadă de nepăsare într-un caz în care integritatea corporală a unui fotbalist participant la Cupa Mondială a fost grav amenințată, secretarul general al forului internațional era un elvețian în vârstă de 46 de ani, mâna dreaptă a președintelui brazilian Joao Havelange. Numele său este Joseph „Sepp” Blatter
Pentru binele fotbalului: Blatter și Joao Havelange în 1982. Ulterior, cei doi au fost acuzați în nenumărate rânduri de acte grave corupție

Comparația lui Carragher cu cazul Schumacher are suport la nivelul reacției vinovaților. „M-am lovit de umărul lui Chiellini. M-am enervat un pic, dar astfel de lucruri se întâmplă la fotbal”, a fost declarația iresponsabilă a atacantului uruguayan, transformat acum, în special de tabloidele britanice, într-un Hannibal Lecter al fotbalului modern.

Într-un studiu BBC al impactului psihologic pe care îl au asupra fotbaliștilor diferite infracțiuni comise pe gazon, analistul Steve Claridge, fost atacant în Premier League, spune că „există lucruri mai grave decât mușcatul”. Scuipatul, lovitul cu cotul și fracturile sunt catalogate ca fiind infracțiuni mult mai serioase. Băiatul rău Joey Barton, analistul Eurosport care în cariera sa de fotbalist a trecut prin numeroase controverse , ba chiar a făcut 6 luni de închisoare, a postat pe Twitter că „luând în calcul toate datele, prefer să fiu mușcat decât să mă trezesc cu un picior rupt”.
Branislav Ivanovic îi arată arbitrului cum a fost mușcat de Suarez. Uruguayanul nu a fost eliminat și a marcat golul de 2-2. Ulterior a fost suspendat

De ce este considerată atunci mușcătura lui Suarez un act atât de grav încât să fie comparată de Carragher cu o tentativă de omor pe gazon?

BBC citează un profesor de antropologie și istorie culturală de la universitatea americană Duke. Explică Orin Starn: „Nu este vorba despre actul în sine, ci despre simbolistica sa. A încălcat granițele corpului, lucru care în cultura occidentală reprezintă un tabu. În trecut, un astfel de gest era asociat cu moartea și cu noțiunea de rău. Noi, oamenii, considerăm corpul ca fiind o entitate în sine care nu trebuie profanată. Un tackling urât îi poate rupe piciorul cuiva, însă nu-i profanează corpul, așa încât îl considerăm mai acceptabil decât mușcatul”.

Imediat după ce a fost mușcat de Suarez, Giorgio Chiellini s-a prăbușit pe gazon și a cerut arbitrului să-l elimine pe agresor. După anunțul pedepsei, italianul întors acasă după eliminarea naționalei sale s-a repoziționat: „Mereu am respectat deciziile disciplinare, însă cred că formula propusă este exagerată. Sper sincer că va fi lăsat, cel puțin, să stea aproape de colegii de echipă în timpul meciurilor pentru că o astfel de suspendare îl poate îndepărta foarte mult pe un jucător”.

„De ce l-au suspendat atât? Pe cine a omorât? Acesta este fotbalul. De ce nu l-au trimis la Guantanamo? Este o sancțiune nemeritată, ceva care ține de mafie”
Diego Maradona, într-o emisiune la o televiziune venezueleană

În ciuda declarației cavalerești a victimei, vina lui Suarez este evidentă. Doar compatrioții săi uruguayeni, în frunte cu președintele țării, Jose Mujica, încearcă să nege gestul infantil din meciul cu Italia, însă întrebarea este dacă tentativa de a mușca din umărul unui adversar trebuia pedepsită cu o suspendare pentru o perioadă de 4 luni. Oficialii FIFA au declarat că decizia a fost luată și în funcție de antecedentele fotbalistului, o atitudine perfect logică.

Dar…

Controversatul Luis Suarez

iulie 2010 – a fost eliminat în minutul 120 al partidei Ghana – Uruguay din sferturile de finală de la Mondial pentru un henț pe linia porții. Suarez a salvat un gol ca și făcut, iar Gyan a ratat penaltyul acordat. Uruguay s-a calificat în semifinala la lovituri de departajare

noiembrie 2010 – a primit o suspendare de 7 meciuri pentru că l-a mușcat de gât pe Otman Bakkal de la PSV Eindhoven, în timp ce juca la Ajax

decembrie 2011 – a primit 8 etape de suspendare și o amendă de 40.000 de lire sterline pentru abuz rasial la adresa lui Patrice Evra, în timpul unui meci Liverpool – Manchester United

aprilie 2013 – și-a cerut scuze pentru că l-a mușcat de mână pe Branislav Ivanovic de la Chelsea și a fost suspendat 10 meciuri

Analiza la rece a suspendării scoate în evidență detalii interesante. Suarez va sta pe bară la următoarele 9 meciuri ale naționalei Uruguayului, cea mai drastică sancțiune dictată la un turneu final de Campionat Mondial. Precedenta era suspendarea de 8 meciuri primită de italianul Mauro Tassotti după sfertul de finală cu Spania din 1994. Ce a făcut fundașul lui Milan? L-a izbit violent cu cotul în figură pe Luis Enrique – omul numit în vara aceasta antrenor la Barcelona – provocându-i o fractură de piramidă nazală și o pierdere masivă de sânge. Sandor Puhl nu a dictat nici măcar fault și, deși ulterior FIFA l-a judecat pe Tassotti pe baza probei video, arbitrul ungur n-a fost trimis acasă și a condus finala Mondialului.

În 1994, secretar general la FIFA – for care a reacționat atunci în mod prompt față de atentatul la integritatea corporală a unui jucător participant la un turneu final, dar nu l-a pedepsit pe arbitru –  era același elvețian, acum în vârstă de 58 de ani, Sepp Blatter

Spre deosebire de Luis Enrique, Giorgio Chiellini, victima atacului comis de „monstrul Suarez”, așa cum a fost denumit de tabloidele britanice, nu a suferit decât o profanare spirituală a corpului. Totuși, agresorul cu o metodă ciudată de atac, mușcătura, va rata pe lângă meciurile Uruguayului și 13 partide ale echipei sale de club, Liverpool. În plus, timp de 4 luni nu se va putea antrena cu colegii săi și nu va avea acces în nicio bază sportivă sau stadion. Practic, Suarez tocmai a fost condamnat la închisoare sportivă cu suspendare pentru un gest care, potrivit specialiștilor, încalcă un tabu.

Singurul lucru pe care are voie Suarez să-l facă în această perioadă este să se transfere, dar despre asta vom vorbi mai târziu.

Potrivit logicii ciudate a celor de la FIFA, o mușcătură în faza grupelor este un gest cu mult mai grav decât lovitura cu capul în piept pe care Zidane i-a aplicat-o altui italian, Materazzi, într-o finală de Cupă Mondială. În 2006, francezul a fost eliminat și a primit o suspendare de 3 meciuri pe care nu o va efectua niciodată, pentru că s-a retras după turneul final.

În schimb, în urma deciziei din cazul Suarez, Liverpool nu poate conta pe atacantul pe care îl plătește cu 200.000 de lire sterline pe săptămână din cauza unei infracțiuni comise  în timp ce fotbalistul juca pentru naționala Uruguayului. Mai mult, conform FIFA, Liverpool nu are dreptul să facă apel la decizia care seamănă tot mai mult cu o condamnare dată de un stat totalitar.

„Un asemenea comportament nu poate fi tolerat pe niciun teren de fotbal și cu atât mai puțin la Cupa Mondială FIFA, când ochii a milioane de oameni sunt ațintiți asupra vedetelor de pe teren”, a fost declarația dată de Claudio Sulser, președintele Comisiei de Disciplină FIFA, după anunțarea sancțiunii.

Cu alte cuvinte, gestul nu e în regulă, dar la Cupa Mondială este total inadmisibil. În aprilie anul trecut, când Suarez îl mușca pe Ivanovici pe un teren de fotbal din Premier League, un campionat urmărit de sute de milioane de oameni, atacantul era suspendat pentru 10 meciuri ale lui Liverpool, însă pe durata suspendării a avut drept de joc pentru naționala Uruguayului la Cupa Confederațiilor, o competiție organizată de FIFA.

De acum încolo, în cazul în care este eliminat într-un meci oficial al echipei naționale, orice jucător poate crea o confuzie legală înainte următoarelor partide pe care ar trebui să le dispute la echipa sa de club.

„Mor de râs când mă gândesc cum ar fi ca Federația internațională de baschet să-i suspende pe Kobe Bryant și LeBron James de la cluburile lor, Los Angeles Lakers și Miami Heat. NBA le-ar spune pur și simplu să se ducă dracului”
postarea lui Derrick, un fan american al lui Liverpool, pe site-ul theanfieldwrap.com

Atitudinea inconsecventă a forului internațional, care naște un precedent cu efecte în acest moment nebănuite, se petrece în 2014, când președintele FIFA este Sepp Blatter, fostul secretar general elvețian ajuns acum la 78 de ani. Culmea, Sepp Blatter s-a ferit sâmbătă să dea vreo declarație despre cazul Luis Suarez deși, potrivit duratei sancțiunii, vorbim despre cel mai grav act de indisciplină comis vreodată la o Cupă Mondială.

Fața neplăcută a lui Suarez

Să nu ne înțelegem însă greșit. În toată această poveste, Luis Alberto Suarez Diaz nu este un sfânt. De la venirea sa în Anglia, o țară în care trișorii sunt fluierați copios, fostul atacant de la Ajax a oferit faze uluitoare de fotbal, amestecate cu simulări grosolane. Potrivit lui Wright Thompson, senior editor la ESPN America, „dacă cineva respiră în preajma lui în careul advers, Suarez cade ca și cum ar fi înjunghiat”.

Detestat pe toate stadioanele din Premier League, mai puțin pe Anfield Road, casa echipei sale, FC Liverpool, Luis Suarez a devenit automat o țintă pentru tabloidele britanice, experte în promovarea și comercializarea de antieroi. Cele două „bonusuri”, incidentele cu Evra și Ivanovic, i-au consolidat postura de subiect permanent.

În vara lui 2013, în plină perioadă de suspendare din Premier League, Suarez a forțat plecarea de la Liverpool. Uruguayanul a folosit diverse tertipuri pentru a obține transferul – inclusiv acuze la adresa oficialilor clubului că nu-și respectă promisiunile, deși Liverpool îl susținuse riscant, necondiționat, în scandalul de rasism cu Patrice Evra – însă clubul englez nu a cedat presiunii de a-l vinde. Liverpool l-a amendat pe Suarez și apoi l-a trimis să se antreneze singur, iar atitudinea ostilă a jucătorului s-a stins treptat. Suarez a rămas. Deși a ratat startul campionatului din cauza suspendării, a semnat un nou contract în decembrie 2013, cu o clauză de reziliere estimată de diferite publicații între 52 și 68 de milioane de lire sterline, iar la finalul sezonului a ieșit golgeter în Premier League, cu 31 de goluri, și a fost desemnat cel mai bun jucător al anului.

Vara trecută, printre motivele invocate pentru dorința de a părăsi Anglia s-a strecurat și „tratamentul nedrept” la care este supus de presa britanică. În ciuda plângerii, Suarez trata cu Arsenal, club din Anglia monitorizat atent de tabloide! Nemulțumirea atacantului a fost percepută de o parte a media ca o declarație de război. Acesta a fost momentul în care Suarez s-a transformat din subiectul permanent al tabloidelor în dușmanul lor neoficial.
Descărcare nervoasă în stare pură: Luis Suarez și bucuria de după golul de 2-1 marcat în poarta Angliei, țară în care joacă

Timp de un an, evoluțiile excelente ale uruguayanului nu au oferit pretexte suficiente pentru The Sun, Daily Mirror sau Daily Mail. Tabloidele au înghițit în sec când Suarez a înscris două goluri și a trimis Anglia acasă în meciul doi din grupa de la Mondial, în timp ce uruguayanul triumfa: „Am visat la acest moment. Mă bucur pentru aceste goluri, în special după cât am suferit, după toate criticile la care am fost supus. Înainte de meci, prea multe persoane din Anglia au râs pe seama atitudinii mele din ultimii ani. Aș vrea să știu ce gândesc acum”.

Declarația lui Suarez a fost suficientă pentru a redeschide frontul cu tabloidele. „Am fost consternat de vorbele lui de după meci (…) Transformându-se din nou în inamicul public numărul 1 prin declarații menite să enerveze pe toată lumea, Suarez își oferă scuza perfectă de a pleca, în cazul în care Real Madrid vine cu o ofertă”, a scris managerul Ian Holloway în editorialul său din Daily Mirror.

Holloway a greșit doar clubul. Suarez nu aștepta o ofertă de la Real Madrid, ci de la Barcelona. Clubul catalan era în tratative secrete cu Liverpool – care vrea 80 de milioane de lire sterline, cu aproape 30 de milioane în plus față de oferta spaniolilor – și cu jucătorul uruguayan, impresariat de Pere Guardiola, fratele fostului manager de la Barcelona, în momentul în care atacantul a mușcat din nou.

Culmea, incidentul cu Chiellini s-a produs luni, 23 iunie, la finalul unei zile începută cu o declarație a socrului lui Suarez: „E timpul pentru o schimbare. Luis nu mai are nimic de dovedit în Anglia. Cea mai bună soluție ar fi să vină în Spania, ne-ar plăcea să-i avem aproape”.

Gustavo Balbi, tatăl Sofiei, soția jucătorului, s-a stabilit în 2003 la Barcelona. Plecarea familiei Balbi din Uruguay este și motivul pentru care Suarez, „un jucător talentat, dar leneș” în 2003, așa cum scrie Wright Thompson într-o investigație incredibilă pe care o puteți citi aici, și-a salvat cariera. Dorința de a-și urma iubita în Europa a trezit în Suarez, un copil sărac primit în casa lor de soții Balbi, o voință incredibilă.

 La câteva ore după declarația curioasă a unui om extrem de influent în viața sa, Suarez a comis un gest care aproape că-l transportă înapoi în timp cu 12 luni: a mușcat, e criticat dur și vrea să plece. Titlurile din tabloidele britanice armează pistolul mediatic îndreptat spre tâmpla uruguayanului:

The Sun: „Animalul Suarez riscă o suspendare de doi ani”

Daily Mirror: „Vampirul s-a întors”

Daily Telegraph: „Suspendați-l pe acest monstru”

Daily Mail: „Transformați-l pe mușcătorul Suarez într-un paria!”

În cazul în care are din nou nevoie de un pretext pentru a-și justifica plecarea din Anglia, Suarez nu trebuie decât să posteze această imagine pe o rețea de socializare. Totuși, ar fi doar un pretext. Nu toată mass media britanică a reacționat ca și cum gestul lui Suarez este un prilej perfect de răzbunare. „Suarez are nevoie de ajutor psihiatric, nu de o pedeapsă cu închisoarea. El merita să fie sancționat, ideal pe toată durata Cupei Mondiale, plus o pedeapsă suplimentară care să fi rămas cu suspendare, cu condiția să primească tratament de specialitate”, a scris Glenn Moore în The Independent, imediat după suspendarea uruguayanului.

Momentan, Suarez se află acasă, la Montevideo, unde a sosit „pe ascuns, lăsându-i pe mii de uruguayeni veniți la aeroport să aștepte în ploaie și în frig”, așa cum scria vineri Daily Mirror. În realitate, Suarez s-a revanșat, apărând în balconul apartamentului mamei sale din capitala Uruguayului, pentru a-i saluta și a le mulțumi compatrioților care-l susțin în aceste momente. Jucătorul așteaptă ca avocații federației, în colaborare cu avocatul personal, să facă apel la decizia FIFA și să deschidă un caz la Tribunalul de Arbitraj Sportiv (TAS) de la Lausanne. Ziarele din Catalunya scriu însă că avocatul său, Alejandro Balbi, avocații lui Liverpool , cei ai clubului de pe Camp Nou și impresarul Pere Guardiola sunt în Barcelona unde, sub pretextul pregătirii apărării fotbalistului, discută detaliile finale ale transferului de la Liverpool.

Ce consecințe are pedeapsa drastică dictată de FIFA?

În ciuda faptului că Suarez este privit acum ca unul dintre cele mai controversate personaje din sport, Luis Enrique, victima lui Tassotti de acum 20 de ani, vrea în continuare să-l transfere la Barcelona. Potrivit ziarelor catalane Sport și El Mundo Deportivo, condiția este una platonică, în schimb beneficiile ar fi imense. Pentru a veni pe Camp Nou, atacantul trebuie doar să-și ceară scuze. Barcelona vrea să profite de suspendare pentru a scădea prețul transferului de la 80 la 50 de milioane de lire.

Pentru câteva săptămâni, după ce FIFA a dat un exemplu cu Suarez, dictând cea mai mare sancțiune din istoria Mondialului, Sepp Blatter are siguranța că atenția mass media din Marea Britanie este îndreptată în altă parte decât asupra corupției din interiorul forului pe care îl conduce, un subiect la modă înainte și la începutul turneului final.

În ciuda faptului că nu va mai juca fotbal până la finalul lunii octombrie, Luis Suarez este aproape de a se transfera la clubul din orașul de reședință a familiei care i-a schimbat radical viața, departe de atenția tabloidelor britanice și de fluierăturile publicului care detestă simulările. Deocamdată, el pare în pierdere financiară, după ce sponsorii se distanțează de imaginea sa. 

Tabloidele britanice sunt pe punctul de a câștiga un război futil cu Suarez, unul dintre cei mai controversați, dar și cei mai valoroși jucători văzuți vreodată pe stadioanele din Anglia. Dacă atacantul pleacă, jurnaliștii de la The Sun sau Daily Mirror vor rămâne însă fără un personaj care le-a oferit subiecte suculente în ultimii 3 ani.

Liverpool e pe punctul de a-și pierde golgeterul, pe cel mai bun jucător din Premier League în sezonul trecut, la un preț de dumping. Clubul care a terminat campionatul 2013-2014 pe locul 2 are de ales: plătește un salariu total de 3,2 milioane de lire timp de 4 luni unui jucător nemulțumit care nu are nici măcar dreptul să se antreneze, cu perspectiva ca gestul să se repete atunci când Suarez își pierde controlul, sau vinde cu 30 de milioane de lire mai puțin și folosește cele 50 de milioane pentru a înlocui golul?

Teoretic, Liverpool este marea pierzătoare din acest caz. Cine va pierde însă cu adevărat dacă englezii anunță, la fel ca vara trecută, că Suarez nu este de vânzare?