De 23 de ani pe banca tehnică a englezilor, proaspăt câștigător al actualei ediții a Premier League, dar și „nefericit” finalist al Ligii Campionilor, Alex Ferguson a primit felicitări de la toată lumea, inclusiv de la Rafa Benitez, care a făcut-o, ce-i drept, mai mult printre dinți. Se pot spune multe despre scoțianul care a devenit un mit în întreg Regatul, lucruri bune sau mai puțin bune, dar un lucru este cert: el este cel mai de succes manager din istoria fotbalului.
Pe de altă parte, nu se simte bine dacă nu are cu cine să se războiască, mai nou îl are pe spaniolul Benitez ca principal rival, iar motivul, dincolo de orgoliile personale, este argentinianul Tevez. În contextul apropierii marii finale de Ligă de la Roma, ziarul The Sun a publicat lista celor mai fericite idei pe care le-a avut Ferguson în cei 23 de ani de când conduce destinele lui United. Palmares de excepție
Cifrele fostului manager de la Aberdeen spun totul: 11 campionate ale Angliei, cinci Cupe, trei Cupe ale Ligii, opt Supercupe, două Ligi ale Campionilor, o Cupă a Cupelor, o Supercupă a Europei, o Cupă Intercontinentală și o Cupă Mondială a Cluburilor. Atenție, nu toate ideile sale au fost bune, cel puțin nu în perioada de început. Dar, cum în Anglia nu se așteaptă rezultate imediate, bossii clubului au avut răbdare și nu au avut de ce să se plângă. Dintr-un club care nu se putea compara cu Liverpool, de exemplu, a ajuns să-i depășească pe aceștia din urmă aproape la toate capitolele.
Ordine aleatorie
1. Cumpărarea lui Eric Cantona.
2. Aducerea lui Roy Keane pe Old Trafford.
3. Miza pe așa-numiții „Fab Five”.
4. Schimbările efectuate în finalul meciului cu Bayern, de la Barcelona, ultimul act al Ligii Campionilor ’99, atunci când i-a aruncat în luptă pe „expiratul” Sheringham și pe rezerva eternă, Ole Gunnar Solksjaer.
5. Retragerea demisiei pe care o depusese pe masă și o și înregistrase la secretariatul clubului în anul 2002.
6. Faptul că a pariat pe Ruud van Nistelrooy în 2000, în ciuda gravei accidentări la genunchi pe care o suferise batavul.
7. Decizia de a-l lăsa să plece pe Beckham, care devenise o sursă continuă de tensiuni în vestiar.
8. Felul în care a reușit să-l facă pe Ronaldo să rămână la sfârșitul sezonului trecut.
9. Miza pe Ronaldo, un puști talentat și inconstant în vârstă de numai 18 ani, atunci când CR7 juca la Sporting Lisabona.
10.”No”-ul categoric spus lui Tottenham și lui Arsenal, primele două cluburi care au încercat să-l angajeze pe vremea când scoțianul adusese lui Aberdeen o Cupă a Cupelor după un meci dramatic cu Real Madrid (3-1). Podium indiscutabil
Mai presus de un Top Ten care poate fi, și chiar este, discutabil, englezii de la The Sun atrag atenția asupra primelor trei dintre ele. Astfel, decizia de a-l lua pe Eric de la Leeds în 1992 a însemnat, doar un an mai târziu, câștigarea campionatului după 26 de ani de secetă pentru Manchester. Pe urmă, aducerea lui Roy Keane de la Nottingham Forest în 1993 a însemnat nu numai nașterea mitului „Captain Fantastic”, ci și imensul curaj de a-l împinge către retragere pe Brian Robson, o legendă a clubului și unul dintre cei mai mari fotbaliști din istoria fotbalului englez și chiar mai mult decât atât!
Pe urmă, poate chiar cea mai importantă dintre toate, decizia de a promova un grup de tineri jucători, toți dovedindu-se niște superjucători pe spatele cărora s-a construit succesul lui Manchester de astăzi. Numele celor pe care presa i-a denumit „Fab Five”? Gary și Phil Neville, David Beckham, Paul Scholes și Nicky Butt. Și, am adăuga noi deși cei de la tabloidul citat nu suflă un cuvințel, decizia de a-l arunca în luptă pe un puști teribil pe nume Macheda. Poate cineva să mai spună că Alex Ferguson nu este un mare antrenor?
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER