Tributul de sânge al Italiei în contul fotbalului modern! 21 de cluburi, îngropate
Fotbalul modern și-a pierdut aproape toate atributele care-l
făceau cel mai iubit sport pe Pământ. Jocul este ultra tacticizat
și puțin spectaculos(vezi ultima Cupă Mondială), fotbaliștii sunt
mai mult angajați și obiecte de marketing decât sportivi,
stadioanele sunt din ce în ce mai goale din cauza controlului tot
mai sever asupra libertății de exprimare și a invaziei
televiziunilor.
În acest context, suporterii se întreabă încotro se îndreaptă
acest sport, denumit de din ce în ce mai mulți, cu dispreț „fotbal
modern”. Un răspuns zguduitor a venit în această săptămână, când
Consiliul Federal al fotbalului italian a consfințit excluderea din
competiții a numai puțin de 21 de cluburi profesioniste din
diviziile a doua, a treia și a patra. Sigur, ar fi avut un impact
mult mai mare excluderea unui club din Serie A, dar trebuie ținut
cont de faptul că în orice sport, temelia o constituie cluburile
mai mici, din diviziile inferioare, care își asumă rolul de a
crește jucători pentru vârful piramidei, respectiv prima divizie.
Motivul: unele nu s-au înscris deloc, iar altele nu au prezentat
garanțiile financiare cerute de regulament pentru a putea activa
într-un campionat profesionist.
Pe scurt, lista este următoarea:
Serie B: Ancona
Liga Pro, Prima Divisione: Arezzo, Marcianise,
Rimini, Mantova, Gallipoli, Perugia, Figline
Liga Pro, Seconda Divisione: Manfredonia, Olbia,
Cassino, Pro Vasto, Alghero, Itala San Marco, Monopoli, Pescina,
Scafatese, Potenza, Legnano, Pro Vercelli, Sangiustese.
În realitate, situația este mult mai gravă. Conform
președintelui Liga Pro, dacă legea s-ar fi aplicat la sânge, încă
cel puțin 15 echipe din Serie B ar mai fi trebuit excluse, dar
chiar și așa, multe din echipele care au trecut linia de sosire
sunt în pericol să nu termine campionatul, neavând nici măcar un
euro în cont: „Douăzeci și una de echipe au ieșit din
sistem. E un tribut de sânge pe care fotbalul italian îl dă, dar
această situație nu ar trebui să mire pe nimeni, noi am denunțat ce
se întâmplă încă de acum doi-trei ani. Dacă în Serie B s-ar fi
folosit aceiași parametri care ni s-au cerut nouă, cel puțin 15
echipe nu s-ar fi putut înscrie în vreun campionat. Chiar și
echipele care s-au înscris nu știu câți euro au în cont„,
a declarat Mario Macalli, conform Gazzettei dello Sport.
Cine sunt „victimele” sistemului? Una din cele mai vechi și
galonate echipe ale fotbalului italian, Pro Vercelli, cu o istorie
de 118 ani și șapte titluri în palmares!
Ancona și Perugia s-au scufundat și ele, chiar dacă au în spate
105 ani de fotbal și zeci de super jucători au jucat în trecut
acolo: putem vorbi de Dino Baggio, Massimo Agostini,
Maurizio Ganz, Dario Hubner, Mario Jardel, Goran Pandev sau Milan
Rapaici pentru Ancona și de Gennaro Gattuso,
Angelo Di Livio, Fabio Grosso(foto în alb), Marco Materazzi,
Fabrizio Miccoli, Paolo Rossi, Fabrizio Ravanelli, Sebastiano
Rossi, Walter Novellino, Ibrahim Ba, Traianos Dellas, Zisis Vryzas,
Hidetoshi Nakata, Ze Maria, Oscar Cordoba(foto în galben)
pentru Perugia!
Imaginea este cu atât mai sumbră cu cât Perugia a avut ca nu mai
puțin de trei „reprezentanți” în lotul Italiei care a adus ultimul
titlu mondial în Peninsulă și toți esențiali: Fabio Grosso, Marco
Materazzi și Gennaro Gattuso! Asta ca să nu-i mai punem la
socoteală pe Paolo Rossi, Fabrizio Ravanelli sau Angelo Di Livio,
alte super staruri ale fotbalului italian. „Grifonul” se laudă cu
un loc 2 în Serie A în sezonul 1978/1979 și o Cupă Intertoto
câștigată în 2003.
Nici Rimini, cu 98 de ani de istorie în spate, acolo unde au
antrenat Sacchi și Hererra nu este de lepădat, la fel ca și
Mantova, care cu cei „doar” 99 de primăveri ale sale i-a avut pe
Dino Zoff și Carlos Bianchi printre reprezentanți.
Situația se anunță și mai dramatică sezonul viitor, mai ales că
media de spectatori pe stadioane este în cădere liberă, iar odată
cu apariția
„Cardului pentru Suporteri”( Tessera del
Tifoso), fanii au anunțat continuarea protestelor din
sezoanele trecute(foto jos) și absenteism în masă.
Articol scris de Mihai
Șomănescu