Vujadin Boskov a decedat. Cum i-a înregistrat Securitatea ședința tehnică ținută la București înaintea meciului Dinamo – Sampdoria din 1989

Presa sârbă a anunțat duminică seară decesul lui Vujadin Boskov, fost selecționer al naționalei Serbiei și antrenor la Real Madrid, Sampdoria, Napoli sau AS Roma

• Sârbul a cucerit un titlu (1980) și două Cupe ale Spaniei cu Real Madrid (1980 și 1982) titlu (1991), două Cupe ale Italiei (1988 și 1989), Supercupa Italiei (1991) și Cupa Cupelor (1990) cu Sampdoria Genoa

La doar două zile după decesul fostului tehnician al Barcelonei, Tito Vilanova, lumea fotbalului a fost din nou zguduită de un deces. Este vorba despre tehnicianul sârb Vujadin Boskov (82 de ani), fost jucător la Vojvodina Novi Sad, Sampdoria și Young Boys Berna și antrenor al echipelor Feyenoord, Zaragoza, Real Madrid, Sporting Gijon, AS Roma, Napoli sau Sampdoria Genoa. Sârbul a cucerit un titlu (1980) și două Cupe ale Spaniei cu Real Madrid (1980 și 1982) titlu (1991), două Cupe ale Italiei (1988 și 1989), Supercupa Italiei (1991) și Cupa Cupelor (1990) cu Sampdoria Genoa.

Boskov era cunoscut ca un antrenor vulcanic, obișnuit să sară de pe banca tehnică ori de câte ori era nemulțumit

„Noi suntem noi, ei sunt ei”

În perioada petrecută în Serie A, Boskov s-a remarcat prin câteva declarații care au intrat în istoria fotbalului italian. Celebra maximă invocată tot mai des în toate campionatele moderne, „penalty e doar atunci când îl dictează arbitrul”, a fost rostită pentru prima dată de antrenorul sârb. La fel și alte declarații spumoase, precum  „Noi suntem noi, ei sunt ei” sau „dacă vom câștiga, suntem câștigători, dacă pierdem, suntem învinși”. 

„Băieții de la Securitate au înregistrat ședința tehnică a lui Boskov”

Destinul lui Boskov s-a interesectat cu fotbalul românesc în 1989, în sferturile Cupei Cupelor, când Sampdoria lui Boskov s-a întâlnit cu Dinamo. 1-1 la București – gol marcat de Vaișcovici – și Dinamo a condus cu 1-0, Sampdoria a jucat în 10 după eliminarea lui Carboni, însă o greșeală a lui Alexandru Nicolae i-a permis să egaleze lui Vialli în ultimul minut. În retur, meciul jucat la Cremona s-a încheiat 0-0, după ce Sampdoria s-a apărat tot meciul. Sub protecția anonimatului, un fost jucător al lui Dinamo a rememorat un episod interesant cu Boskov în prim-plan: „Înainte de meci, băieții de la Securitate au ascultat ședința tehnică a lui Boskov, ținută la hotel. A numit toți jucătorii de la Dinamo, știa totul despre noi. Mircea Lucescu a venit la rândul lui la ședința noastră tehnică cu stenograma ședinței lui Boskov și ne-a arătat fiecare cum trebuia să fim ținuți de cei de la Sampdoria, ca să știm cum să contracarăm”.

„Fotbalul este imprevizibil pentru că toate meciurile încep de la 0-0”
Vujadin Boskov, fost antrenor 

Și Cornel Dinu l-a cunoscut pe Boskov, în desele sale vizite la Belgrad. „Era un tip încântător, unul dintre marii creatori de sisteme de joc, după modelul lui Happel, Herrera și chiar Mourinho. Avea Alzheimer de câțiva ani, se chinuia foarte tare. Era căsătorit cu una dintre cele mai mari cântărețe de operă din istoria Serbiei, stătea zi de zi cu el, a iubit-o extraordinar. După ce s-a lăsat de fotbal, deși avea case în Elveția, la Genova, și în Franța, a ales să vină la Novi Sad, unde și-a deschis un centru cu opt terenuri. Era un tip plinde viață, glumea mereu. Dumnezeu să-l odihnească”. Referitor la ședința tehnică a lui Boskov înregistrată de Securitate, Dinu a comentat amar: „Era o tradiție, așa se proceda atunci cu toate echipele din străinătate care veneau în România, doar pe Goteborg nu au putut să-i înregistreze pentru că au făcut ședința tehnică în parc, știau în ce țară vin”.

Boskov a fost selecționerul Iugoslaviei între 1971-1973 și 1999-2000

Sabău: „Boskov semăna cu nea Imi”

„A murit Boskov? Nu am lucrat cu el, dar când am ajuns în Italia l-am prins ca antrenor al adversarelor. Țin minte că pe la emisiuni jurnaliștii îl imitau atunci când se discuta de vreun penalty dubios. Sârbul avea o vorbă care a rămas în memoria tuturor în acele vremuri: „Rigore è quando arbitro fischia” (n.red. penalty e atunci când fluieră arbitrul). Vujadin Boskov îmi aducea aminte de nea Imi (n. red. – Emerich Ienei). Era calm, afectuos, dar și autoritar în același timp”, a rememorat și Ioan Ovidiu Sabău, fost jucător la Brescia și Reggiana, între 1992 și 1998.