Wenger își dezvăluie secretele de scouter:** „Primele 20 de minute sunt vitale!” VEZI în cât timp l-a convins Messi!

Managerul echipei Arsenal Londra, Arsene Wenger, este poate cel
mai mare promotor de tinere talente din întreaga lume. Cunoscut
pentru răbdarea pe care o are cu fotbaliștii aflați la începutul
carierei, francezul a acceptat să își dezvăluie secretele pentru
revista engleză Four Four Two.

– Arsenal a promovat multe talente sub comanda
dumneavoastră. Există un dar special, un ochi anume format pentru
așa ceva? Dacă da, dumneavoastră îl aveți?
– Da, există „ochi pentru jucători”. Aș fi pretențios să spun că îl
am, pur și simplu, dar de fapt am muncit mult ca să pot dobândi
această aptitudine. Totuși, mulți dintre jucătorii pe care i-am
promovat au fost recomandați de scouterii și antrenorii de la
echipele de juniori ale lui Arsenal. Când cred într-un jucător, îi
acord o șansă.

– Care este vârsta minimă la care vă puteți da seama dacă
un jucător are potențial? V-ați uitat vreodată la un fotbalist și
ați realizat imediat că va ajunge mare?
– La 12 ani poți vedea dacă un jucător este apt din punct de vedere
tehnic. Între 14 și 16 ani poți ghici dacă va face față din punct
de vedere fizic, iar între 16 și 18 ani îți poți da seama cum
interacționează cu coechipierii. La 20 de ani intervine mentalul.
Cum se pregătește? Cum se descurcă să evite tentațiile vieții, ce
sacrificii e dispus să facă? Aceasta este o meserie pentru care
trebuie să fii pregătit. Atunci când ți se ivește o șansă, profiți
de ea.

– Cât de mult vă trebuie să vă dați seama că un fotbalist
are potențial?
– Aș spune că vitale sunt primele 20 de minute. Variază , însă, de
la jucător la jucător. La unii, care au calități mai puțin
evidente, poate dura mai mult, poate chiar 6 luni. Lionel Messi, la
13 ani, nu a avut nevoie decât de un minut. Am văzut video cu el de
atunci, lua balonul, trecea de toți în dribling și marca. Are
talent. Unii nu au, la majoritatea nu e atât de evident.

– Cât de des vi s-a întâmplat să întâlniți jucători care să
fie afectați de mediul în care au crescut?
– Am văzut mulți astfel de jucători. Un mare neajuns este starea de
sănătate a jucătorilor. Un tânăr fotbalist poate avea pur și simplu
gene rele, iar de aici pot apărea probleme cu coapsele sau
genunchii, probleme care îi pot încheia prematur cariera. Sănătatea
este foarte importantă. Tinerii trebuie să se trezească veseli,
fără dureri și să zburde pe teren. Sună logic, dar nu e o
garanție.

– De când v-ați apucat de antrenorat, câți jucători v-au
scăpat atenției?
– Sincer, procentajul de rateuri s-a redus drastic odată cu
dezvoltarea sistemului de scouting. Eu am crescut într-un sat unde
nu aveam nicio șansă să fiu remarcat. Astăzi, oriunde în Anglia, ai
o șansă. Urmăresc jucători încă de acum 40 de ani, dar chiar și azi
mă mai înșel din când în când. Totul se bazează pe opinii
personale, de aceea le transmit tuturor tinerilor să nu își piardă
speranța.

– Acum, o dată cu dezvoltarea metodelor de antrenament, sunt puștii
antrenați în același fel în întreaga lume sau încă sunt diferențe
culturale?
– Metodele sunt mereu în continuă schimbare. Personal, cred că
nivelul tinerilor crește în continuare. Eu mi-am cunoscut primul
antrenor la 19 ani. Azi, un jucător poate fi pregătit și de la
vârsta de 5 ani.

– În 2007 spuneați că schimbările pe care doreați să le
vedeți în sectorul juvenil aveau deja loc aici și că Anglia are
unele dintre cele mai bune talente pe care le-ați văzut. Vă
mențineți părerea?
– Da! Le-am și spus antrenorilor de la club că în tot timpul
petrecut la Arsenal nu am văzut atât de mulți tineri jucători
englezi foarte buni ca în ultimii ani. Am fost acuzat de mai multe
ori că promovez doar străini, dar pe nedrept.

– Tinerii jucători britanici de acum se pot compara din punct de
vedere tehnic cu cei din alte țări?
– Acum 10 ani, erau în urmă, dar acum sunt la același nivel. Jocul
dintr-o atingere și, în general, calitățile tehnice erau mult mai
slabe, dar acest lucru nu mai e valabil. Puteți judeca după
ultimele rezultate ale echipelor U 17 și U 19. Cluburile
profesioniste și-au îndreptat atenția asupra copiilor, iar
rezultatele se văd.

– Dintre toți jucătorii pe care i-ați antrenat, de cine
sunteți cel mai mândru?
– Refuz să dau nume, pentru că nu vreau ca unii să se simtă
insultați de faptul că nu i-am nominalizat. Câțiva au reușit mai
multe decât alții care nu au posedat același talent. Faptul că eu
am fost cel care l-a promovat pe Lilian Thuram și l-am urmărit
acumulând 142 de selecții la naționala Franței este senzațional.
Dacă mi-ați fi spus că va reuși asta atunci când era mic, aș fi
spus că e o nebunie. Nu a fost cel mai talentat, dar cu modestie și
cu implicare a izbutit o carieră grozavă. Ființele umane pot fi
mereu surprinzătoare, tocmai acesta este farmecul.