Mondialul din 1990 din Italia a fost câștigat de fosta Republică Federală Germania, dar turneul a rămas în memoria multor suporteri prin apariția pe cât de meteorică, pe atât de spectaculoasă a unui jucător aproape necunoscut: italianul Toto Schillaci (foto), devenit golgheterul competiției.
Sicilianul a prins în ultimul moment lotul Italiei, el debutând practic la națională cu prilejul turneului final. Avusese un sezon bun la Juventus, dar nimeni nu-i dădea vreo șansă în Squadra Azzurra, care era plină de atacanți de valoare: Baggio, Carnevale, Mancini, Vialli și Serena. Însă Toto a explodat la Coppa del Mondo: gol decisiv în primul meci din grupe, gol și în ultimul, câte o reușită decisivă în optimi, cu
Uruguay, și în sfertul cu Irlanda, cea care nenorocise speranțele României. Prenumele lui Schillaci, Salvatore, își dovedise pe deplin semnificația. Golul al cincilea, din semifinala cu Argentina, pierdută de Italia la penalty-uri, și cel de-al șaselea, din finala mică, 2-1 cu Anglia, i-au adus lui Schillaci titlul de golgheter. Atacantul micuț și cu ochii bulbucați devenise eroul unei întregi țări, consolare pentru ratarea titlului mondial.
Eșuat în Japonia După 1990, Schillaci, chinuit și de accidentări, a devenit o umbră a golgheterului de la Mondial. A mai prins un singur an naționala, timp în care a înscris doar un gol, s-a transferat la Inter și și-a încheiat cariera la 33 de ani, în campionatul japonez. Care să fi fost adevăratul Schillaci? Cel de la Coppa del Mondo sau fotbalistul eșuat peste mări și țări? „Atingeam mingea… și dădeam gol. Și eu, care speram să joc acolo, doar câteva minute… Este o perioadă în viața oricărui fotbalist în care îi iese totul. Acela a fost momentul meu de grație”, își aduce aminte Schillaci.
CITEȘTE AICI Regulamentul complet al Campaniei Promoționale „Alunecă spre Cupa Mondială”
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER