Cupa Mondială a ajuns la cea de-a 19 ediție, iar de la Uruguay 1930, primul turneu final destinat echipelor naționale și până la Africa de Sud 2010 fotbalul etalat la World Cup a suferit modificări substanțiale.
Spaniolii de la Marca ne proprun o întoarcere în timp pentru a ne aminti de „perioada romantică” a „sportului rege” și pentru a ne prezenta modul în care a evoluat acest sport.
Până să se ajungă la clasicele sisteme de joc de astăzi, 4-4-2 sau 4-3-3, tehnicienii echipelor campioane mondiale au propus și câteva așezări „ciudate” dacă le raportăm la fotbalul modern, dar care la acea vreme și-au dovedit eficiența și au ajutat la câștigarea titlului suprem. Astfel, Uruguayul, prima campioană mondială, juca într-un sistem ultra-ofensiv cu doi fundași, trei mijlocași și cinci atacanți. Aceeași tactică a fost abordată și de Italia, patru ani mai târziu, pentru ca după cel de-al Război Mondial sistemele de joc să se schimbe în 1-4-2-3, postul de libero rezistând până la mijlocul anilor ’90 sau într-o așezare ce urma să facă mai lină trecerea spre poziționărille din zilele noastre, 4-2-4, Brazilia 1958.
Iată așezările tactice ale campioanelor mondiale:
Uruguay 1930
Italia 1934
Italia 1938
Uruguay 1950
Germania 1954
Brazilia 1958
Brazilia 1962
Anglia 1966
Brazilia 1970
Germania 1974
Argentina 1978
Italia 1982
Argentina 1986
Germania 1990
Brazilia 1994
Franța 1998
Brazilia 2002
Italia 2006
sursa foto: marca.com
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER