Editorial Andrea Mandorlini: Cesare, fă ceva!

Am dat-o-n bară! Și eu, și Italia. Nu îmi închipuiam că, și
jucând mediocru, nu ne vom califica dintr-o grupă cu Noua Zeelandă,
Slovacia și Paraguay! Ei, uite, că putem! Am jucat doar 20 de
minute din 270, cam puțin. Poate am avut și ghinion pe final, Pepe
putea aduce o calificare miraculoasă, dar nu știu cât am fi
meritat. Asta e, e trist, dar nu e de făcut o dramă, deși nu-i stă
bine unei campioane mondiale en-titre să iasă din cursă tocmai din
grupe!

Concluzia primară e că Italia schimbă o generație. Fără un Totti,
Inzaghi sau Del Piero se vede treaba că nu putem emite pretenții.
Asta e, plătim pentru o „gaură” de superfotbaliști din fotbalul
italian. Cine a luat titlul la noi? Inter! Câți italieni sunt în
echipa de bază? Upsss… Păi nu prea sunt!

De acum avem un drum de schimbat. Nu avem ce inventa, trebuie să
reconstruim. Nu suntem singurii la fundul sacului, Franța și Anglia
nu-s mai departe de noi. E rândul lui Prandelli acum să-și intre în
pâine, să caute, să adune, dar mai ales să creeze CEVA NOU! Cu
jucători noi!

Dar Mondialul rămâne fără culoare (și fără Italia). Tot aștept
spectacolul, dar el nu vine, poate în optimi sau mai sus… N-am
văzut fotbal de calitate nici acum, pe final, când se decid
grupele. E părerea mea! Aștept plusul de la Brazilia, Argentina și
Spania! Da, asta e și ordinea mea de favorite la titlu… Nu prevăd
surprize…