Editorial Daniel Smeadă: „Scrisori africane”

În câteva zile începe CM 2010 din Africa de Sud. Primul mare
turneu fotbalistic postbelic care se desfășoară în perioada uneia
dintre cele mai crâncene crize economice întâlnite de societatea
modernă. Industria gamblingului a început să fie atinsă din ce în
ce mai mult de spectrul recesiunii. Cifra de afaceri a
organizatorilor de jocuri de noroc a început să aibă creșteri
nesemnificative, raportate la anii precedenți, iar numărul
participanților la joc nu mai crește exponențial ca până
acum.

Pariurile sportive au fost primul segment al pieței jocurilor de
noroc care a resimțit efectele crizei. În consecință, bookmakerii
s-au văzut obligați să se lupte și mai mult pentru menținerea
propriilor clienți, iar pentru suplimentarea lor să aibă nevoie de
bugete mai mari de publicitate. Astfel că acum, înainte de startul
Campionatului Mondial, asistăm la cele mai spectaculoase oferte de
joc: banii înapoi pentru anumite pariuri, bani din partea casei,
concursuri în care poți câștiga sute de milioane de euro dacă
indici corect rezultatul la toate meciurile, sute de euro la primul
gol înscris etc. Practic, ca în celebrele Scrisori Africane: dai
niște bani înainte și apoi aștepți câștigul virtual peste una, două
sau chiar șase luni. Mulți pariori spun că la astfel de promoții
casa de pariuri abia reușește să-și aducă raportul încasări/plăți
spre cifra unu. Și au dreptate! Totuși, unde-i câștigul?! Păi să-l
aflăm din calcule. Presupunem că un operator are în jur de 100.000
de clienți și că 10% dintre ei participă la un special de genul
„Pariezi 200 de euro și primești bonus 200”, dar… nu poți retrage
câștigul decât după ce ai pariat de patru ori, dacă au trecut
câteva luni, dacă ai o cotă minimă în pariu etc. Avem așadar 10.000
(clienți) x 200 (euro pariați) = 2.000.000. De euro. Care, depuși
într-o instituție financiară în timpul derulării promoției, aduc
ceva plusvaloare. Adică exact ca într-o Scrisoare Africană, până la
urmă câștigă cel care o scrie.