Editorial Răzvan Lucescu:Francezii au o problemă în interiorul grupului

Avem un Campionat Mondial care a început ca și celelalte turnee
finale din ultimele decenii, cu ideea și preocuparea principală a
echipelor de a nu pierde primul meci. În ciuda acestui obiectiv
care îndeamnă la pragmatism, jocurile de până acum au fost foarte
plăcute.

Se dovedește încă o dată că echipele care încearcă să atace
pozițional nu reușesc să își destabilizeze adversarul. Și mai mult,
se dovedește din nou că momentul cel mai important în fotbalul
actual este cel de tranziție, cel când pierzi sau câștigi balonul.
Cu cât o echipă e mai capabilă să se reorganizeze rapid când pierde
sau recuperează mingea, cu atât șansele ei de a câștiga sunt mai
mari. Exemple sunt golurile reușite de Coreea de Sud, Africa de Sud
sau SUA, care au speculat cel mai bine acest moment al jocului.

Partida care mi-a lăsat o impresie extraordinară este Anglia –
SUA, datorită ritmului ridicat. S-au ciocnit acolo două echipe cu o
mentalitate puternică, intensitatea jocului fiind păstrată până la
final. Sigur că valoarea campionatului englez și prezența lui
Capello pe banca Angliei îi recomandau pe britanici drept favoriți,
dar Statele Unite reprezintă surpriza plăcută și o să vedeți că vor
mai face meciuri bune. Totul vine din mentalitate și pregătire
fizică și tactică, dat fiind că SUA nu au jucători
extraordinari.

Surpriza neplăcută e Grecia. Împotriva Coreei de Sud a fost
demotivată, incapabilă să reacționeze și să dezechilibreze
adversarul în acel moment de tranziție de care vorbeam mai sus.
Aștept însă o reacție de orgoliu din partea grecilor.

Argentina este cea mai puternică echipă, valoric vorbind, dintre
cele intrate până acum în competiție, sud-americanii au făcut
spectacol, dar chiar și așa, Nigeria a trecut spre final apoape de
un rezultat mare, asta arătând că în fotbalul de azi dacă ai ocazii
e obligatoriu să le și fructifici.

Am lăsat Franța la final, dat fiind că suntem direct interesați.
Virtutea principală a Franței este că este foarte bine așezată pe
teren, în sensul că primește greu gol. Dincolo de asta, cu Uruguay,
francezii au încercat să rezolve individual partida, tratând
superficial prima repriză. Odată cu trecerea timpului, văzând că nu
marchează, au început să joace ca o echipă, iar atunci și-au
demonstrat și forța. Ultimele zece minute au fost de foc pentru
Uruguay, care n-a ieșit din 16 metri. Părerea mea e că la francezi
în interiorul grupului nu merge ceva. De asemenea, am observat că
pot fi surprinși atunci când pierd mingea, dat fiind că fundașii
laterali Evra și Sagna urcă foarte mult, în timp ce apărătorii
centrali au probleme atunci când ies în margine. O echipă care vrea
să blocheze Franța trebuie să fie abilă ca Uruguay și să știe să
aducă imediat doi-trei jucători în jurul francezului care are
mingea.

articol scris de Răzvan
LUCESCU