Fan fest fără fani!
Noțiunea de Fan Fest a apărut din dorința FIFA de a consola
cumva sutele de mii de fani veniți la turneele finale din toate
colțurile lumii. Cum capacitatea stadioanelor și biletele sunt
limitate, se impunea un alt loc în care fanii să se poată
manifesta.
Acum patru ani, la Cupa Mondială din Germania, la Frankfurt
fusese amplasat un uriaș ecran chiar pe râu. Pe mal erau tribune,
iar atmosfera depășea până și ce se întâmpla pe unele
stadioane.
Un țarc
imens lângă autostradă
Cu această imagine am pornit în căutarea zonelor Fan Fest
africane, a celui din Johannesburg mai exact. Primul șoc a fost că
aici nu au fost amenajate nicidecum în oraș. Bine, e de înțeles că
în centru nu avea ce să caute. Recomandările sunt clare:
„Ocoliți Downtown-ul (centrul)!”. Nu mă așteptam
totuși nici să îl găsesc pe marginea uneia dintre nenumăratele
autostrăzi. Accesul se face, așadar, exclusiv cu mașina. Tocmai
asta contravine cumva ideii de bază, în sensul că, de obicei, Fan
Fest e un spațiu exclusiv pietonal. Aici există chiar bandă de
urgență clar delimitată pentru accesul la „Inner Park Fest”, așa se
numește. Spre stadioane, în zi de meci nu există facilitatea
aceasta pentru mașinile oficiale.
Numai
paznici înfofoliți. Nici urmă de fani
Odată parcată mașina, intri pe o întindere imensă. O mlaștină în
dreapta și iarbă galbenă cât vezi cu ochii. Cam asta e parcarea.
Voluntarii deghizați în paznici sunt binevoitori și foarte
înfofoliți. Bate un vânt groaznic la marginea Johannesburgului, iar
soarele rânjește cu toți dinții. Mă felicit că mi-am luat cea mai
groasă haină posibilă. Merg cam un kilometru și, în afară de
paznici și polițiști, nu văd nici urmă de fani. La intrare scrie cu
litere mici: „Accesul în acest spațiu îl faceți pe propriul
risc”. Ajung în fine în țarcul a ceea ce ar fi trebuit să
fie Fan Fest, dar nu văd decât corturi pe lângă care se adăpostesc
zgribuliți africanii. „Nu știm de Fan Fest. Stăm aici că
așa ni s-a spus. Nu vine nimeni. De dimineața nu am vândut niciun
hot dog”, își varsă năduful o mamaie cu broboadă, haină de
fâș și două perechi de pantaloni, care păzește un cort unde ar fi
trebuit să se vândă ceva de mâncare.
Organizatorii au
bifat o normă, FIFA a închis ochii
Băuturile stau și ele stive. Cine naiba să aibă nevoie să se
răcorească pe frigul ăsta?! Undeva într-un colț niște paznici au
încins o miuță, iar porțile sunt două tomberoane.
Cinstesc evenimentul? Mai degrabă se încălzesc, că le e frig.
Oricum, au hainele pe ei. Trec de zona corturilor și ajung în câmp
deschis. Imaginea e dezolantă. Un ecran imens merge în gol pe
Slovacia – Noua Zeelandă. Nu se uită aproape nimeni. Caut și eu un
fan să schimb câteva impresii. Găsesc cu greu un danez. „Am
venit din curiozitate. E urât și trist aici. Nu se compară cu ce a
fost la alte turnee finale”. Și asta se întâmplă în miezul
zilei. Nu vreau să îmi închipui cum e seara ori noaptea într-un
astfel de loc în care oricât am căutat nu am văzut nici urmă de
iluminare. E clar că a fost amenajat un spațiu pentru a fi bifată o
normă FIFA. E partea nevăzută și tristă a acestui Mondial. Unul mai
politizat ca oricând, în care dorința globalizării cu orice preț e
la fel de stridentă ca sunetul vuvuzelelor.